trezeşte frumuseţea sufletelor noastre pentru a ne minuna, plini de fericire, simţind iubirea pe care Dumnezeu o revarsă clipă de clipă asupra fiecăruia dintre noi!
duminică, 25 iulie 2010
Zbor alb
Sunt încă prea mică
pentru a-mi ridica ochii
fără să clipesc spre tine;
simt rostindu-ţi numele
că sufletul mi se aşează blând
în palmele-mi deschise-
aripi albe abia crescute!
Fiinţa ta s-a născut în mine
odată cu cerul albastru
şi vântul tandru îmi aduce
miros de flori de primăvară.
Eşti dimineaţă, blândă adiere,
început de viaţă
sau cine eşti tu-
zbor alb al inimii mele?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Eşti dimineaţă, blândă adiere,
RăspundețiȘtergereînceput de viaţă
sau cine eşti tu-
zbor alb al inimii mele?
Frumoase versurile, pline de continut ca-si cauta fagas spre inima...
ce frumos!!! Multumim Simina ca ne porti sufletul pe taramuri minunate!
RăspundețiȘtergeredragutze versurile
RăspundețiȘtergereva multumesc pentru vizita si aprecieri...
RăspundețiȘtergereaceasta este o poezie pe care am scris-o acum mai bine de 10 ani...si-mi place si mie foarte mult...