Omagiu profesoarei mele

Întotdeauna mi-a plăcut să scriu (toată adolescenţa mi-am aşternut gândurile şi sentimentele mele foarte noi, proaspete, jurnalului meu de suflet), să citesc şi să evadez cu autorul cuvintelor în alte lumi, romantice, misterioase, paradisiace. Printre rânduri îmi regăseam lumea mea; poate era doar o fugă din faţa realităţii artificiale, superficiale, reci, prea banală de atâta omenesc...Erau două dorinţe vii în mine: să dau la medicină sau la filologie...două tendinţe opuse şi la fel de puternice...nu ştiam cum să îmbin armonios pasiunea mea pentru literatură cu dorinţa mea de a vindeca oameni...Şi atunci a intervenit angelic profesoara mea de română, Amurăriţei Gabriela, binecuvântată să fie în veci, o femeie micuţă, puternică, cu ochi albaştri, cuprinzători, calzi, închizând în ei bogăţia seninului de cer; ea mi-a intuit, aşa cum numai o femeie dedicată profesiei ei e capabilă, zbaterea şi mi-a dat un sfat foarte înţelept: "dacă dai la filologie nu vei putea să mai fi medic, dar dacă dai la medicină vei putea să scrii, chiar dacă nu ai diplomă pentru aceasta..."...aşa că iată-mă peste ani un medic satisfăcut că îi poate salva pe oameni de nesuferitele dureri de dinţi şi înainte de toate o femeie ce aduce prin cuvinte de suflet mireasma unei alte lumi....îi mulţumesc profesoarei mele, pe care n-am mai văzut-o de mulţi ani, pentru această devenire şi-i dăruiesc ei poezia următoare, împreună cu recunoştinţa inimii mele.

Mulţumesc!

Femeie cu ochi desprinşi din cer,
ce desluşeşti tainice frământări adolescentine
şi aduci pacea înţelepciunii
în locul întrebărilor minţii necoapte,
ţie îţi mulţumesc că mi-ai luminat destinul.

Profesoară cu har deschizător de inimi,
ce sădeşti dorul lecturii în fertil pămînt,
plin de curiozitatea nedumerită a tinereţii
şi încurajezi ideile creatoare, uneori nebuneşti,
ţie îţi mulţumesc pentru că mi-ai fost călăuză.

Suflet bogat, luminat de scrieri celebre,
aducător de tainice, nepreţuite învăţături,
ţie îţi mulţumesc pentru că ai crezut în mine
şi m-ai ajutat să cresc sfânt în sufletul meu.