luni, 12 iulie 2010

În iarbă


Văd cerul printre fire de iarbă,
albastru se deschide prelung,
întins, cuprinzător.
Mi-e dor!

Câmpul cu flori alb-violete
parfumează trupul cu prospeţime,
mângâie cu galben aripile fluturilor,
atinge săltăreţ picioarele lăcustelor.

Vântul se joacă vesel în soare,
gâdilă faţa cu şuviţe de păr
sau cu verde auriu?
Furnicile sunt peste tot, neobosite,
vocile greierilor încântă urechea
ce ia tăcută pulsul vieţii.
Mi-e dor!

3 comentarii:

  1. "urechea ce ia tăcut pulsul vieţii" - îmi place!
    O lectură ca o ... gură de prospeţime, binevenită la început de săptămână. Mulţumesc!
    Senin de dor te bucură deplin!
    Cu simpatie, D.

    RăspundețiȘtergere
  2. frumoase imaginile descrise în poezie..puritate,sinceritate.

    nice blog.

    cu prietenie,
    m.f.

    RăspundețiȘtergere
  3. multumesc pentru vizita si amprentele lasate de suflet...

    RăspundețiȘtergere