La plimbare

Soarele încălzeşte din nou verdele ierbii
printre flori colorate învăţ să mă joc, aşteptându-te.
Mă rotesc, îmi ridic braţele
şi pipăi cu degete curioase aerul ce-mi cuprinde trupul.
Tremură înfiorat în jurul meu eterul,
păsările îşi deschid şi mai mult aripile spre cer,
inima mea se dilată cu geamăt,
învăţ zborul spre niciunde,
se sparge în cioburi mici fereastra minţii,
ce a ruginit de închiderea trecerii timpului.
Lacrimi se scurg în tăcere pe obrazul înroşit,
fericirea se prelinge cu zâmbete de la inimă la buze,
învăluind spaţiul cu cântec de îngeri.