joi, 8 iulie 2010

Frământare


Frământare de aluat
ce e gata să fie aruncat în cuptor,
să se aşeze pe masă, pâine aburindă,
tăiată în felii delicate,
hrănitoare de guri însetate de dor.

Frământare de gânduri
ce noaptea n-o lasă să vină cuminte,
roiuri zgomotoase ce aleargă în viteză,
rotindu-se derutate în jurul minţii,
alungate de tăcerea discretă a inimii.

Frământare de zâmbet
ce nu ştie dacă să se întindă pe toată faţa,
să rămână ocultat de buze sărutate
sau să înflorească într-un râs,
cascadă rostogolită de surâsuri.

3 comentarii:

  1. cel mai nobil aluat ce se poate framanta din ingredientele fericirii si care astampara foamea sufletului...

    RăspundețiȘtergere
  2. Erys, mă bucur de vizita ta......

    RăspundețiȘtergere
  3. Încântată! ....... Felicitări!

    RăspundețiȘtergere