delicat mângâie palma deschisă,
colorată blând în pastelate nuanţe,
ce-i poartă numele,
zemoasă şi dulce,
piersica umple de savoare gura
şi cu parfum rafinat încântă nările.
Cred că la începuturi
îngerii şi-au oferit obrajii bucălaţi şi fini
pentru ca Dumnezeu să-i îmbujoreze cu săruturi,
din care s-au ivit minunatele piersici.
Voi ce credeţi?
Sunt printre cele mai delicioase fructe lasate de Creatorul nostru pe pamant pentru noi.
RăspundețiȘtergereO zi frumoasa iti doresc draga mea!
Superbe versuri!
RăspundețiȘtergereZi de zi trecand prin universul tau virtual ma minunez de frumusetea si sensibilitatea cu care etalezi frumosul!
Regret ca nu am starea de spirit pentru a scrie o poezie,insa sper ca muza sa-mi bata si la mine la poarta,ca sa-mi pot onora promisiunea fata de tine!
Iti doresc o zi superba!
Cred ca e o poezie foarte frumoasa!
RăspundețiȘtergereDa, piersicile merita un asa elogiu. :)
va multumesc pentru trecere........si pentru ca va plac piersicile...
RăspundețiȘtergerePuternice savori ne transmit versurile tale.. Inspirata metafora!
RăspundețiȘtergere