Verde de rai

Brazi respir înălţându-mi gândul,
albastru absorb însenindu-mi privirea,
verde devin tăvălindu-mă prin iarba necosită,
parfumată cu mere verzi din livada tăcută,
îmbrăcată de ploaie în sunet de stropi,
dansez îmbrăţişând aerul tare de munte.

Tu unde eşti? întreb fluturând spre tine o eşarfă.
"Aici" îmi răspunde glasul cristalin în ureche,
"lângă inima ta";
te dezvelesc de straturile de timp în care te-am uitat,
mă apropii în taină de tine rupând secundele,
spulberând distanţele
şi te recunosc înfiorată în atingerea de rai.