trezeşte frumuseţea sufletelor noastre pentru a ne minuna, plini de fericire, simţind iubirea pe care Dumnezeu o revarsă clipă de clipă asupra fiecăruia dintre noi!
vineri, 14 mai 2010
Tu si eu
Ma sprijineam toata pe spatele tau de barbat,
nici nu ma vedeau oamenii, ascunsa dupa tine.
Eu priveam catre valea verde, impadurita si inflorita,
tu iti odihneai privirea pe crestele acoperite de vant ale muntilor;
eu imi lasasem capul pe coloana ta vertebrala
si ma oglindeam sclipitor in stelele aprinse deja pe cer;
tu erai drept ca un ax intre pamant si instelarea de sus
si respirai calm inauntrul tau de taina.
Eu iti ascultam bataile inimii ce-mi hraneau cu iubire fiinta
si ma bucuram de caldura trupului tau ce alunga racoarea noptii;
tu imi cautai fata cu mainile goale de asteptari
si te mirai de rotunjimea pufoasa a pielii mele de femeie;
eu radeam, bucuroasa de prezenta ta protectoare,
tu taceai, fericit de viata pe care o trezeam in tine.
Cei care ma vedeau pe mine te vedeau si pe tine,
prezent, puternic, inalt, maret, transcendent;
cei care te vedeau pe tine pe mine nu ma vedeau,
dar dupa zambetul tau implinit stiau ca exist, ascunsa in spatele tau,
invizibila privirilor oamenilor de rand,
delicata, puternica in gingasia mea, iubitoare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Iubire... e asa frumos aici la tine. Liniste si siguranta... si iar iubire.
RăspundețiȘtergereIubirea...toata...cu iubire!
RăspundețiȘtergereFrumoasa iubirea ta Simina.Alese versurile.
RăspundețiȘtergere..."tu imi cautai fata cu mainile goale de asteptari"...parca e mai dulce iubirea cand vine pe neasteptate...
RăspundețiȘtergerefrumos si sensibil poemul tau, Simina!
Iubirea este insasi viata... Te imbratisez cu drag!
RăspundețiȘtergeresi eu te imbraţişez cu mare drag, Coryta si deasemenea pe voi toţi ceilalţi care-mi citiţi rândurile inimii, aici in tarâm de poezie...
RăspundețiȘtergereAzi, în tăcere,
RăspundețiȘtergeream făcut o călătorie
lungă, în cădere…
până în adâncul inimii…
Am mers pe cărări de iubire
şi apoi,
m-am coborât în adâncul
care încă mai ascunde multe mistere…
unul mai mare ca altul…
M-am coborât
să-L caut pe Dumnezeu.
M-am cutremurat
văzând
tronând
un alt „eu”
în loc de Dumnezeu.
Simţeam că totul se destramă…
Eu, în faţa unui alt „eu”?
Ochii mei tremurau
căutând în străfunduri
o dâră de sânge:
Cine-I rănitul?
E poate, Preaiubitul?!
Oare plânge?!...
Păşesc greoi...
picioarele îmi sunt ca de plumb,
şi grele, şi moi...
Deodată,
în faţa unei uşi mă trezesc...
În faţa uneia-ncuiată...
Nimica nu zăresc...
Necăjit,
mă aşez în prag,
dezamăgit,
cu nouri în privire
întrebându-mă:
,,Oare cine făcuse
acele cărări de iubire?”
Aştept în prag,
cu gândurile-mi duse...
poate cineva îmi va deshide.
Plâng...
Mi-e teamă să bat...
Mi-e teamă
să nu-mi deschidă un alt „eu”!
Dar deodat’
aud o chemare,
ca un susur dulce,
ca o adiere:
-Hei, tu,
cel care stai acolo şi aştepţi,
uşa-i deschisă!
-O! E El, Preaiubitul…!
Iartă-mă, Doamne!
Pe umerii mei apasă
o întreagă povară
de păcate...
Mi-e inima amară...
şi grea...fă-mi-o uşoară!
Iată-mă singur înaintea Ta
în liniştea dulce a serii.
Iartă-mă, Doamne,
că mult am vorbit
şi puţin am împlinit;
Iartă-mă, Doamne,
pentru vorbele goale
lipsite de rod!...
Preaiubitul meu
m-a strâns prieteneşte de mână,
cu mâna-I sfântă şi moale,
zicându-mi:
-Eşti trup din Trupul meu
Zidire vie a templului lui Dumnezeu!
-Dar, Doamne,
am văzut tronând un “eu”?
-Nu-ţi fie teamă de nimic,
spuse Dumnezeu…
Spune ,,da”!
Fiul Meu,
atât aştept...
Am spus “DA”
Şi m-am trezit
Cu fericirea-n piept,
fără ,,eul” meu,
doar cu ,,Eul” lui Dumnezeu…
Îţi mulţumesc, Doamne,
pentru această călătorie,
pentru această visare!...
Îţi mulţumesc că eşti
şi-n visul meu...
Că eşti cu mine mereu...
Preaiubit Dumnezeu
Fii fericitul meu ,,Eu”!