vineri, 14 mai 2010

Tu si eu


Ma sprijineam toata pe spatele tau de barbat,
nici nu ma vedeau oamenii, ascunsa dupa tine.

Eu priveam catre valea verde, impadurita si inflorita,
tu iti odihneai privirea pe crestele acoperite de vant ale muntilor;
eu imi lasasem capul pe coloana ta vertebrala
si ma oglindeam sclipitor in stelele aprinse deja pe cer;
tu erai drept ca un ax intre pamant si instelarea de sus
si respirai calm inauntrul tau de taina.

Eu iti ascultam bataile inimii ce-mi  hraneau cu iubire fiinta
si ma bucuram de caldura trupului tau ce alunga racoarea noptii;
tu imi cautai fata cu mainile goale de asteptari
si te mirai de rotunjimea pufoasa a pielii mele de femeie;
eu radeam, bucuroasa de prezenta ta protectoare,
tu taceai, fericit de viata pe care o trezeam in tine.

Cei care ma vedeau pe mine te vedeau si pe tine,
prezent, puternic, inalt, maret, transcendent;
cei care te vedeau pe tine pe mine nu ma vedeau,
dar dupa zambetul tau implinit stiau ca exist, ascunsa in spatele tau,
invizibila privirilor oamenilor de rand,
delicata, puternica in gingasia mea, iubitoare.

7 comentarii:

  1. Iubire... e asa frumos aici la tine. Liniste si siguranta... si iar iubire.

    RăspundețiȘtergere
  2. Iubirea...toata...cu iubire!

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoasa iubirea ta Simina.Alese versurile.

    RăspundețiȘtergere
  4. ..."tu imi cautai fata cu mainile goale de asteptari"...parca e mai dulce iubirea cand vine pe neasteptate...
    frumos si sensibil poemul tau, Simina!

    RăspundețiȘtergere
  5. Iubirea este insasi viata... Te imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  6. si eu te imbraţişez cu mare drag, Coryta si deasemenea pe voi toţi ceilalţi care-mi citiţi rândurile inimii, aici in tarâm de poezie...

    RăspundețiȘtergere
  7. Azi, în tăcere,
    am făcut o călătorie
    lungă, în cădere…
    până în adâncul inimii…
    Am mers pe cărări de iubire
    şi apoi,
    m-am coborât în adâncul
    care încă mai ascunde multe mistere…
    unul mai mare ca altul…
    M-am coborât
    să-L caut pe Dumnezeu.
    M-am cutremurat
    văzând
    tronând
    un alt „eu”
    în loc de Dumnezeu.
    Simţeam că totul se destramă…
    Eu, în faţa unui alt „eu”?
    Ochii mei tremurau
    căutând în străfunduri
    o dâră de sânge:
    Cine-I rănitul?
    E poate, Preaiubitul?!
    Oare plânge?!...

    Păşesc greoi...
    picioarele îmi sunt ca de plumb,
    şi grele, şi moi...
    Deodată,
    în faţa unei uşi mă trezesc...
    În faţa uneia-ncuiată...
    Nimica nu zăresc...
    Necăjit,
    mă aşez în prag,
    dezamăgit,
    cu nouri în privire
    întrebându-mă:
    ,,Oare cine făcuse
    acele cărări de iubire?”

    Aştept în prag,
    cu gândurile-mi duse...
    poate cineva îmi va deshide.
    Plâng...
    Mi-e teamă să bat...
    Mi-e teamă
    să nu-mi deschidă un alt „eu”!
    Dar deodat’
    aud o chemare,
    ca un susur dulce,
    ca o adiere:
    -Hei, tu,
    cel care stai acolo şi aştepţi,
    uşa-i deschisă!
    -O! E El, Preaiubitul…!
    Iartă-mă, Doamne!
    Pe umerii mei apasă
    o întreagă povară
    de păcate...
    Mi-e inima amară...
    şi grea...fă-mi-o uşoară!

    Iată-mă singur înaintea Ta
    în liniştea dulce a serii.
    Iartă-mă, Doamne,
    că mult am vorbit
    şi puţin am împlinit;
    Iartă-mă, Doamne,
    pentru vorbele goale
    lipsite de rod!...

    Preaiubitul meu
    m-a strâns prieteneşte de mână,
    cu mâna-I sfântă şi moale,
    zicându-mi:
    -Eşti trup din Trupul meu
    Zidire vie a templului lui Dumnezeu!
    -Dar, Doamne,
    am văzut tronând un “eu”?
    -Nu-ţi fie teamă de nimic,
    spuse Dumnezeu…
    Spune ,,da”!
    Fiul Meu,
    atât aştept...
    Am spus “DA”
    Şi m-am trezit
    Cu fericirea-n piept,
    fără ,,eul” meu,
    doar cu ,,Eul” lui Dumnezeu…

    Îţi mulţumesc, Doamne,
    pentru această călătorie,
    pentru această visare!...
    Îţi mulţumesc că eşti
    şi-n visul meu...
    Că eşti cu mine mereu...
    Preaiubit Dumnezeu
    Fii fericitul meu ,,Eu”!

    RăspundețiȘtergere