Punctul alb

In toata multimea miscatoare, colorata,
ascunsa dupa umbrele si acoperita de pelerine
pe care aluneca repede stropi jucausi de ploaie,
tu erai nemiscat, un punct alb, vertical,
ocolit de ploaia care nici nu te vedea de stralucitor ce erai.

Ochii tai, desprinsi de lumea agitata din jur,
priveau luminile curcubeului misterios
ce-ti invaluiau cu parfum de paradis
chipul frumos, parul nins de flori de cires
si-ti infierbantau cu dor de mare inaltimi
inima incapatoare, deschisa, plina.

Iti priveam neclintirea trupului inalt,
seninul cerului amprentat pe fruntea fara nori,
iti urmaream respiratia abia perceptibila
si felul diafan in care aerul te imbratisa iubitor,
ma bucuram in inima mea atenta la tine
de sarbatoarea prezentei tale in viata mea.