Uneori albastrul cerului lăcrimează în roşu aprins.
Picăturile sângerii în plutirea lor prin văzduh
se impregnează cu dorul soarelui la asfinţit,
cu valurile calde ale vântului cu aromă de vară,
cu sunet ritmat de flamengo, printre spice verzi.
Uneori albastrul cerului lăcrimează în roşu aprins
şi atunci plouă peste câmpuri cu maci delicaţi,
ce-şi leagănă capetele înroşite de alergare fără aripi
prin aerul uimit de intensa şi trecătoarea lor apariţie;
ce contrast plin de atracţie între verde şi roşu!
Uneori albastrul cerului lăcrimează în roşu aprins
şi umple pământul de frumuseţea înflăcărată a macilor!
.jpg)
Chiar ieri am admirat si eu un camp de maci,iar versurile tale oglindesc poezia naturii...
RăspundețiȘtergeresunt superbe lacrimile de maci ale cerului...la fel ca imaginea creata de poemul tau...
RăspundețiȘtergerevă îmbraţişez cu aripi vălurite de maci...
RăspundețiȘtergereUNEORI ALBASTRUL CERULUI ZIMBESTE IN ROSU APRINS PE BUZELE TALE....ADUCIND CU EL PETALE DE POEZIE SI DORURI DE SARUTARI !
RăspundețiȘtergereFIE CA ZIMBETUL TAU SA NE INFRUMUSETEZE FIECARE ZI !