Printre petale!

Femeia era in apa, singura, printre petale;
frigul iernii de afara devenise amintire;
aburul raspandind miresme de flori
o invaluia, relaxand-o;
isi inchise ochii, obositi de cate vazusera
peste zi
si se abandona caldurii apei
si atingerii trandafirilor- dumnezeiasca atingere!

Colorate si catifelate,
de ingeri special pentru femei create,
petalele ii mangaiau trupul,
se lipeau de frumusetea lui feminina,
o sarutau timide pe piele,
flirtau cu clipocit de ape
cu parul lung, ud si usor carliontat;
ce joaca trandafirie printre bucle!

Cateva, mai indraznete, se leganau
pe sanii ce strapungeau apa, valurind-o;
unele se luau la intrecere la coboratul
pe curbura taliei, pe rotunjimea soldurilor...
altele se scufundau fericite mai jos de buric,
mult mai jos, suficient de jos...
ce desfatare trandafirie in susur de ape!

La marginea delicata a urechii doua petale susoteau:
ce povesti cu printi printre petale
se tes oare pe sub pleoapele inchise?
Fata femeii infloreste intr- un zambet;
povestea se scria singura...
in visul ei, printul  mangaind-o, spuse:
priveste, iubito, trandafirii mi s-au facut
palmele!