Amintirea unui curcubeu

Un tanar si frumos barbat
cu nume de imparat
s-a indragostit demult, in tinerete,
de o femeie- aleasa frumusete.

Asa incepe povestea lor de dragoste
candva, iarna, in februarie;
ei se indragostesc asa de tare
de parca primavara le-ar fi patruns in vene
si i-ar fi infuzat cu viata de flori si cantec de pasari;

Barbatul renuntand la vechile lui obiceiuri,
langa femeie,
creste ca Fat- frumos din alta poveste;
incepe o noua viata, intre bratele ei iubitoare
si armonios infloreste, zambind;
uitase cum e sa se simta iubit, apreciat,
ca un adevarat zeu adorat!

Femeia asezata de el pe un piedestal
se simte zeita iubita, protejata, admirata;
se lasa topita in mainile lui de barbat-
maini care stiu sa-i atinga pline de extaz trupul,
maini care stiu sa-i deschida usa la masina,
care au invatat sa-i deschida toate usile,
maini care o ajuta sa coboare si sa urce,
maini care o cerceteaza tandru, pe indelete.

Renunta si ea, ascultandu-l pe barbat,
la multe din micile ei nebunii de tanara femeie
si imbatati cu aroma de mare iubire
pornesc in viata umar langa umar,
zambet langa zambet, inima in inima,
sarutandu-se navalnic printre randurile poeziei lor.

Acum toate acestea mai traiesc doar in amintire,
caci viata le-a harazit fiecaruia un alt drum,
langa alt umar, in alta inima de poezie;
zambetul iubirii lor a ramas in aer suspendat,
intre cer si pamant
si-n nepieritor curcubeu s-a transformat!