Fisuri in paradis

Asa cum m-a rugat prietena mea Anima ( ca un adevarat psiholog ce se afla) am dezvaluit intr-un mod poetic ce s-a petrecut in culisele "marii iubirii" din care a ramas "un nemuritor curcubeu, suspendat"si de ce nu se mai continua si azi povestea cu "au trait fericiti pana la adanci...."; sper sa fie spre folosul tuturor indragostitilor; deci, completare ...la poezia "Amintirea unui curcubeu".








Fisuri in paradis

Intr-o zi, femeia a realizat
ca bratara primita in dar de la barbat
ii strangea cam tare piciorul
si ca nu-i mai era asa inalt zborul.
Mirata de asa stransoare, legatoare,
a deschis ochii mai larg, intrebatoare
si a vazut ca se afla, cu mare mirare
intr-o colivie poleita cu iubire stralucitoare.

Barbatul, crezandu-se deja puternic imparat
a lasat praful peste iubire sa se aseze, nederanjat
si s-a trezit nedumerit intr-o zi
ca femeia nu-i mai spunea poezii,
ca rasul ei ce-l fascina odata
acum nu mai umplea casa toata.

In alta zi, femeia cu ochii intredeschisi a realizat
ca promisiunile facute cu aplomb de barbat
se acoperisera pe nevazute de rugina uitarii
si ca el se ascundea tacut dupa valul negarii.
Mirata de asa sforaitoare, stranie minciuna
ea s-a trezit confuza, a gandit ca-i nebuna,
indelung s-a framantat, s-a zbuciumat,
a plans, a tipat, in liniste lui Dumnezeu s-a rugat.

In loc sa inceapa sa cerceteze intreaga problema
si sa gaseasca solutii de rezolvat asa dilema
barbatul s-a refugiat in munca, fiind mai mult plecat
si uite asa, fiecare din ei, de celalalt s-a izolat.
Aroma de mare iubire, prin necomunicare s-a evaporat treptat
si cei doi- femeia si barbatul- si-au continuat vietile separat.

Uitand sa-si hraneasca, clipa de clipa, iubirea
indragostitii au gasit unindu-i, doar amintirea.
Acest actual curcubeu de iubire este de admirat,
caci valurile vietii si greselile tineretii nu l-au fisurat!