Furtuna selenara

Am sa incep cu un citat din Anais Nin- scriitoarea mea preferata, pentru ca exprima  in aceeasi vibratie cu sufletul meu multe din emotiile si sentimentele mele feminine:  “ Furtunile selenare! O data pe luna, furtuna selenara. Praf in ochi si fantome in vene. Se varsa sange de femeie si toata forta se scurge. Totul ma raneste; totul e inchipuit. Acum stiu asta!” ( "Foc" )

Furtuna selenara

Nu mai sunt doar cuvinte care ma iau pe sus,

ma invart, ma ametesc;
acum au venit si emotiile, confuziile,
ceata, neintelegerile, abisul;
viteza ametitoare a cuvintelor
acum nici n-o mai simt;
tornada emotiilor m-a furat cu totul.

Frumoasei din asternutul de trandafiri
acum i s-au spulberat petalele.....
suieratul vantului selenar i-a imprastiat
zambetele,
fulgii timizi s-au transformat in picaturi

reci si grabite de ploaie;

poate sunt lacrimile de pe obrajii ei,
infierbantati de zbuciumul atingerii,
bruste si rapide, a peretilor;
de unde au aparut atatea ziduri?

S-au umplut trandafirii de spini
si vantul ii duce peste tot- petale si spini

si ziduri;

albul e rosu si negrul e rosu
si toate sunt altfel decat inainte;

si ea cine mai este?

dar el? el o mai iubeste?

El e barbat si nu pricepe nimic

din toata aceasta vijelie;

zambeste tacut din albul ochiului de furtuna;

pentru el albul e tot alb si negrul e tot negru

asa ca de ce atata zgomot pentru nimic?

Cu sau fara vijelie el tot o iubeste!

Mangaind-o tandru ii spune femeii:
"dulceata mea de trandafiri ai sa vezi
ca trece si furtuna asta!"
Ea, obosita de periferii, de muchii, de vant,
adoarme in bratele barbatului, printre trandafiri.