Ca marea

Roşu a strălucit marea

de zilnica emoţie a atingerii soarelui,
la răsărit;

apele ei fremătătoare
dulce şoptesc

cuvinte îmbibate de dragoste,
amestecate cu scoici, lipite pe alge,
cuvinte rostogolite de valuri înspumate,
mereu flămânde de gustul ţărmului.

Cu un ochi albăstrit de seninul de cer
şi cu celălalt în care a captat fascinată
roşeaţa răsăritului
marea mă privi insistentă,
cuprinzătoare,
îndrăgostită de soare, de ţărm, de cer şi de stele.

Forţa iubirii ei năvalnice,
copleşitoare,
ecou îşi găseşte în feminitatea mea
misterios dezvelită de cuvinte,
întrezărită pe margini de zâmbete,
învăluită diafan în trandafiriu de petale.

Ca marea de mare mă simt
şi chiar şi mai mare
atunci când iubesc!