Se ating cu aromă de psalmi
limbile clopotelor,
vântul înfiorat le poartă departe sunetul,
sfânt se respiră aerul rece,
lacrimi de dor curg îngheţate pe chip.
Reverberează în inima caldă
cântecul clopotelor,
se bate toaca în miezul fiinţei mele,
îngenunchez înaintea bisericii trupului,
mă rog în faţa altarului sufletului.
Se aprinde lumina
în clopotniţă,
străluceşte privirea adâncită în rugăciune,
coruri bisericeşti cuceresc suflarea.
În ritmul clopotelor se răspândeşte iubirea!
Ca de obicei, o poezie superbă. Mi-a plăcut foaret mult...se bate toaca în miezul fiinţei mele,
RăspundețiȘtergereîngenunchez înaintea bisericii trupului,
mă rog în faţa altarului sufletului.
Inspiraţie şi gânduri senine ! :)
ma plec in fata jocului Ielelor, Lolita...
RăspundețiȘtergere