Atinsă de Eminescu

Zilele şi nopţile acestea mi-am dedicat secundele vieţii mele lui Eminescu pentru a pregăti cu dor de măreţia lui momentul artistic prin  care îl sărbătorim mâine; aerul pe care-l respir e parfumat cu teii lui, romantismul mă îmbracă în culoarea catifelei, iubirea ce-i străbate cu forţă fiecare vers îmi ţine de foame, de somn...sunt impregnată cu Eminescu...atinsă în adâncimi albastre de florile înţelepciunii sale.
Această transă a inspiraţiei l-a cuprins în mrejele ei paradisiace şi pe iubitul meu, care-mi scrie, încântându-mă, următoarele dulci versuri....

Dor

Te iubesc
şi îmi e tare dor de tine
topită prin mine,
mi-e dor
de mine avântat 
prin tine,
mi-e dor
de unul împreună!
Îţi sărut 
cu iubire
lumina paşilor
în jocul elementelor!

eu îi răspund acum...

Cu dor...

Adulmecă-mi cu dor
parfumul teiului
înflorit bucuros în ianuarie
lipit senzual de pletele mele lungi.

Atinge-mă cu dor
pe albastru de petale
deschise din sărutul florii,
ce atinge cu iubire eternitatea.

Gustă-mi cu dor
dulceaţa picurată pe litere
de profunzimea versurilor eminesciene
cu care îmi hrănesc acum sufletul.

Iubeşte-mă cu dor
de gustul meu,
de mângâierea mea,
de parfumul meu,
iubeşte-mă cu dor de adevărul care sunt!