La plimbare

Soarele încălzeşte din nou verdele ierbii
printre flori colorate învăţ să mă joc, aşteptându-te.
Mă rotesc, îmi ridic braţele
şi pipăi cu degete curioase aerul ce-mi cuprinde trupul.
Tremură înfiorat în jurul meu eterul,
păsările îşi deschid şi mai mult aripile spre cer,
inima mea se dilată cu geamăt,
învăţ zborul spre niciunde,
se sparge în cioburi mici fereastra minţii,
ce a ruginit de închiderea trecerii timpului.
Lacrimi se scurg în tăcere pe obrazul înroşit,
fericirea se prelinge cu zâmbete de la inimă la buze,
învăluind spaţiul cu cântec de îngeri.

Verde de rai

Brazi respir înălţându-mi gândul,
albastru absorb însenindu-mi privirea,
verde devin tăvălindu-mă prin iarba necosită,
parfumată cu mere verzi din livada tăcută,
îmbrăcată de ploaie în sunet de stropi,
dansez îmbrăţişând aerul tare de munte.

Tu unde eşti? întreb fluturând spre tine o eşarfă.
"Aici" îmi răspunde glasul cristalin în ureche,
"lângă inima ta";
te dezvelesc de straturile de timp în care te-am uitat,
mă apropii în taină de tine rupând secundele,
spulberând distanţele
şi te recunosc înfiorată în atingerea de rai.

Joc în noapte

Stele noi, foarte mari, au aprins alb cerul,
strălucind din adâncuri;
pădurea bogată de verde
foşneşte între făclii, dezvelindu-se magic;
apa izvorâtă din aproape de munte
şopteşte rece ducând cu ea lipsuri, greşeli,
bucăţi frânte de pete spălate cu modestie curgătoare;
diferite instrumente îşi împletesc sunetele
acompaniate de păsări fără somn,
deschizând urechi omeneşti spre muzica paradisului;
paşi plimbându-se tandru,
voci îngânând de leagăn cântece,
invocaţii rostite la lumina jucată de vânt a flăcărilor,
măşti aruncate în foc,
aţâţându-l cu defecte sincer recunoscute,
cuvinte calde adresate inimilor deschise,
îmbrăţişări tăcute, joc al emoţiilor;
Îngerii îmi susură jucăuş:
"caută tărâmul unde aşteaptă neatinse
visele lui Dumnezeu".

De vorbă cu tine

Buze catifelate, înflorite trandafiriu
contur mângâiat de degete fine,
atingere diafană de gene răsucite,
mii de cuvinte aleargă spre tine
de pe neasemuita gură, voluptos înconjurându-te.
Tu deschizi a uluire ochi de bărbat
împresurat de noianul cuvintelor feminine,
vrei să înţelegi firul poveştii,
să rezolvi eventualele probleme,
dar mierea glasului ei cristalin te absoarbe,
cuvintele îşi pierd mesajul ştiut
şi o lume firească de nuanţe necunoscute
vibrează culori în mintea ta oprită de surpriză.
Exclamaţiile femeii taie în felii spaţiul,,
aerul cu mireasma poeziei s-a parfumat
şi deodată, realizezi că gura ei a tăcut demult,
s-a suspendat vâltoarea cuvintelor,
zâmbetul îi luminează trăsăturile dragi,
mâinile ei tandru te caută.
Bărbatul caută în zadar să descifreze,
sintetizând în complicate formule matematice,
simplitatea copleşitoare a misterului femeii iubite.

Obraz de piersică

Cu puf moale şi alb
delicat mângâie palma deschisă,
colorată blând în pastelate nuanţe,
ce-i poartă numele,
zemoasă şi dulce,
piersica umple de savoare gura
şi cu parfum rafinat încântă nările.


Cred că la începuturi
îngerii şi-au oferit obrajii bucălaţi şi fini
pentru ca Dumnezeu să-i îmbujoreze cu săruturi,
din care s-au ivit minunatele piersici.
Voi ce credeţi?