miercuri, 16 martie 2011

Susură...


Susură verdele în muguri,
în viitoarea iarbă ce ne va săruta tălpile,
în cântecul încă neauzit al frunzelor.

Susură viaţa în palme,
în zâmbetele fericirii pe chip,
în freamătul roşu iubitor al inimilor.

Susură poezia în cuvinte,
în atracţia literelor de paginile albe,
în curcubeul răsărit printre versuri.

Susură dorul în priviri,
în albastrul mângâitor al cerului,
în sclipirea misterioasă a ochilor.

Susură izvorul în suflet,
în harul rugăciunii înălţate tainic,
în binecuvântarea graţiei de a fi.

3 comentarii:

  1. Fiecare vers al tău vibrează înalt cu suflete capabile de acest lucru!
    am vibrat odata cu tine!

    RăspundețiȘtergere
  2. fie binecuvantata primavara si susurul vietii ei in toate!

    RăspundețiȘtergere
  3. ce bine drag Sentiment pur si frumos!
    binecuvantata sa fie viata primaverii din noi, Erzs draga!

    RăspundețiȘtergere