Mă plouă delicat cu ceaţă pe umbre,
soarele s-a refugiat dincolo de nori,
genele sunt grele de adânc de privire
caut în tăcere lumina aripilor de cocori.
Mă plouă misterios cu lacrimi pe frunte,
verdele vieţii e răvăşit în frigul uitării,
surâsul dulce nu mai e în mine o punte,
alung fuioarele de fum cu dorul căutării.
Mă plouă prelungit cu rouă pe versuri,
florile şi-au topit petalele divers colorate
inima aude aproape tropotele cailor suri,
cânt înalt de dragoste ariile mele preferate.
buna simina!
RăspundețiȘtergerema tot gandesc de unde atata efervescenta creatoare. compui in ritmul respiratiei?
referitor la manifestatia pentru "Nichita", vream sa iti zic ca am si eu un eseu despre el: "Nichita Stanescu rescriind Odă în metru antic". ce zici, ar putea intra in program?
daca vrei, ti-l trimit prin e-meil, numai sa imi lasi o adresa.
Bine ai venit in raiul meu....Brancusi spunea "cum respiri asa creezi"...
RăspundețiȘtergere