Nedumerire

Zbuciumul valurilor depune mărturie
şi spuma lor cea albă
-născătoare mereu de Afrodite
cu unghii sidefii şi scoici prinse în păr-
e martora discretă a pasiunii noastre
amestecate cu nisip ud, cu alge smulse din mare,
cu urme de pietre şlefuite de necontenire de ape,
impregnate în pielea tălpilor, în coate,
în genunchi.

Tu, cine eşti?
Eşti cel ce călăreşte neînfricat pe coama valului?
Eşti strigătul victoriei ce naşte extazul?


Ţipătul valurilor zdrobindu-se de ţărm,
muşcând centimentri din el cu braţele furtunii,
acoperă vocea mea ce înalţă în văzduh
imnuri de slavă laolaltă cu gemete pline de dor,
într-o armonie de arpegii ce îmbrăţişează tainic
spaţiul sărat, nemărginit al clipei de iubire.

Ruga lui Nu

Nu, te rog, să nu laşi zâmbetul să-ţi plece
în depărtate zări,
lăsându-ţi frumuseţea chipului fără strălucire.
Nu, te rog, să nu-ţi închizi ochii,
lăsându-mă în afara luminii privirii tale,
fără să mă pot reflecta în albastra lor apă.
Nu, te rog, să nu-ţi strângi tandreţea între buze,
în loc s-o picuri cald pe gura mea pofticioasă,
fiorul dorinţei trezind în mine.
Nu, te rog, să nu opreşti curgerea dulce
a cuvintelor de dragoste,
ce-mi încălzesc şoptit suav urechea inimii.
Nu, te rog, să nu-ţi ascunzi profunzimea sentimentelor
sub masca indiferenţei reci,
furtuni de tristeţi iscând fără voie.
Nu, te rog, să nu pleci singur prin desişuri,
să nu te pierzi în mlaştina iluziilor şi a regretelor,
să nu mă uiţi printre amintiri.
Nu, te rog, să nu acoperi cu praful ştirilor
poezia iubirii deschizatoare de inimi!

Dizolvare

Se zbat aripi de fluturi coloraţi pe pleoapele mele,
coboară şăgalnic privirea-mi albăstrită,
ce cuprinde tainic în ea şoaptele mării.

Îţi caut paşii în nisipul ud de pasiunea valurilor,
se ridică misterios spre înalt ochii mei,
ce îmbrăţişează strălucirea necuprinsă a cerului.

Aud în vântul mângâietor bătăile inimii mele,
o muzică nemaiauzită îmi învăluie romantic trupul,
ce miroase aprins a parfum de iubire.
Curcubee înfloresc magic de jur împrejur!

Aromă de vacanţă

Obraji mângâiaţi cu degete parfumate de vacanţă,
aer călător prins cu strălucirea odihnei în păr,
piele bronzată cu atingere caldă de soare,
picioare încântate de plăcuta îndelungă relaxare,
zâmbetul prelungit pe întinderea dulce a buzelor
şi mai ales râsul molipsitor, rostogolind clopoţeii de vânt,
mărturie tăcută depun clipelor îndepărtate de muncă,
smulse din cotidianul agitat al vieţii,
abandonate în vântul sfârşitului verii sărate.

Mii de secunde prelinse fluid auriu,
suspendate cu gura deschisă de plăcerea vacanţei,
imortalizate în inimă cu săruturi,
impregnate cu dulceaţa iubirii,
devin amintiri în prezentul ce geme de viaţă.

Pasărea

Simt aripile păsării cum se deschid,
cum ating spaţiul din ce în ce mai larg al inimii
într-o îmbrăţişare tainică.

Aud cu subtila ureche a sufletului
cântecul magic al păsării ce şi-a găsit vocea
într-o înaltă căutare a solfegiului divin.

Iubesc freamătul aripilor de lumină
şi trilul ce tace ascuţit al păsării ce se trezeşte în mine,
slavă aducând în rugă Creatorului.