Ruga lui Nu

Nu, te rog, să nu laşi zâmbetul să-ţi plece
în depărtate zări,
lăsându-ţi frumuseţea chipului fără strălucire.
Nu, te rog, să nu-ţi închizi ochii,
lăsându-mă în afara luminii privirii tale,
fără să mă pot reflecta în albastra lor apă.
Nu, te rog, să nu-ţi strângi tandreţea între buze,
în loc s-o picuri cald pe gura mea pofticioasă,
fiorul dorinţei trezind în mine.
Nu, te rog, să nu opreşti curgerea dulce
a cuvintelor de dragoste,
ce-mi încălzesc şoptit suav urechea inimii.
Nu, te rog, să nu-ţi ascunzi profunzimea sentimentelor
sub masca indiferenţei reci,
furtuni de tristeţi iscând fără voie.
Nu, te rog, să nu pleci singur prin desişuri,
să nu te pierzi în mlaştina iluziilor şi a regretelor,
să nu mă uiţi printre amintiri.
Nu, te rog, să nu acoperi cu praful ştirilor
poezia iubirii deschizatoare de inimi!