Simt aripile păsării cum se deschid,
cum ating spaţiul din ce în ce mai larg al inimii
într-o îmbrăţişare tainică.
Aud cu subtila ureche a sufletului
cântecul magic al păsării ce şi-a găsit vocea
într-o înaltă căutare a solfegiului divin.
Iubesc freamătul aripilor de lumină
şi trilul ce tace ascuţit al păsării ce se trezeşte în mine,
slavă aducând în rugă Creatorului.
Incantatoare poezie!Plina de subtilitati,adresandu-se mintii si inimii,degajand ideea de zbor si cant intr-o forma maiastra!
RăspundețiȘtergereIn urma cu ceva timp ti-am promis ca iti voi dedica o poezie.Ieri,intr-un moment de solititudine,am scris "Singuratate",o poezie dedicata tie!
Regret ca nu am talent si dispozitie ca sa ma manifest ceva mai liric,insa te asigur ca rezonez la frumoasele tale poezii,bucurandu-ma aidoma unui copil ce descopera,clipa de clipa, partea frumoasa a vietii.
Iti doresc o zi frumoasa!
Încântată de lectură! Felicitări!
RăspundețiȘtergerePoem plin de rezonante divine! Minunate metafore.O seara de mare har iti doresc!
RăspundețiȘtergereva multumesc abia venita din vacanta pentru minunatele voastre ganduri parfumate cu aroma de suflet!!!!!
RăspundețiȘtergeresi iata o pasare isi ia zborul
RăspundețiȘtergereatata lumina in cer, atata freamat pe aripa
sigur e o minune de la Dumnezeu
PS: pentru ca e scrisa pe 15 august, pentru ca m-am visat pasare uneori