Gustul Eternităţii

Tu ai strigat-o cu dorul lipit de cuvinte.
Literele numelui Ei au vibrat
ocupând spaţiul inimii.
Eu am deschis poarta Eternităţii.
Ea şi-a lăsat sandalele la intrare,
a venit la tine dezbrăcată de lumesc,
împodobită în clipe ce sună cristalin
în ritmul cerceilor lungi de la urechi.

Cu degetele pictate cu santal
Ea ţi-a atins iubitoare fruntea
descoperind-o de umbre,
cuvinte de dragoste ţi-a picurat
pe buza inimii,
flori înfiorate de mirosul de tămâie al morţii
şi fructe parfumate de viaţă
ţi-a aşezat în palmele adunate în rugăciune.

Inima ta a zâmbit încântată,
mâna mea a deschis din nou poarta,
Eternitatea s-a retras maiestuoasă
gust de miere a lăsat în urmă
şi curcubee intense de iubire vibrândă.
Se aude iarăşi ticăitul timpului.