Frumuseţea, Toamna!

Mă picură cu frumuseţe
frunzele pe buze,
pe chipul fericit de femeie,
sublim îmi colorează aripile!

Fericită mă atinge cu frumuseţe
ploaia de frunze
pe gât,
pe suflet,
pe cuvintele tandre.

Firesc se colorează-n arămiu
copacii,
palmele mele deschise spre tine,
surâsul paşilor mei romantici.

Se umple privirea de galbenul
cu care s-au colorat frunzele,
verdele zâmbeşte cuceritor
muntelui din pădurea de brazi,
soarele poleiază cu bucurie
tăcerea aleilor,
curgerea lină şi albastră a apei,
femeia,
toamna!

Frumuseţea dumnezeiască
izbucneşte în culori nesfârşite
pretutindeni în jur!

Fericită mă atinge cu frumuseţe
dansul frunzelor căzătoare
pe trupul chemător,
pe gene,
pe adâncimea privirii,
pe creştet,
pe zâmbet.
Mă picură cu frumuseţe dansând
ploaia frunzelor
şi melodia curgătoare a apei
încântă auzul inimii mele îndrăgostite
de Frumuseţea Ta,
Doamne!


Aici puteţi şi auzi recitată de mine această poezie...