La miez de noapte înstelată
m-am desfăşurat de tot spaţiul
adunat grămezi de pulberi în mine.
Voaluri aurii s-au ridicat în vânt
şi-au dansat frenetic
laolaltă cu zbaterea genelor,
cu şuvoiul lacrimilor,
cu tremurul inimii.
Zâmbetul tău,
adunat căuş în palmele neştiute de pielea mea,
a înflorit primăveri de petale de aur
pe chipul meu radios.
Mâna mea te-a atins
cu parfumul violet al unei lalele,
cu rotundul portocaliu al fructelor,
iar braţele inimii mele s-au întins exaltate
spre tine să te îmbrăţişeze.
Ni s-au împletit zâmbetele
şi s-au deschis porţi nenumărate,
de lumină,
în fiinţa mea
devenită prea strâmtă
pentru spaţiul îndrăgostit,
ce te cuprindea tot mai mult!
Lumină blândă şi iubitoare curgea prin mine spre tine!
Serge Douw - 05. Enlightement (In Touch with Light)
”Mâna mea te-a atins
RăspundețiȘtergerecu parfumul violet al unei lalele,
cu rotundul portocaliu al fructelor,
iar braţele inimii mele s-au întins exaltate
spre tine să te îmbrăţişeze.”
Bună Simina!
Îmi plac versurile tale și tot ceea ce scri!
O săptămână frumoasă îți doresc!
Cu mare drag te îmbrățișez!
Oau,am descoperit un blog cu suflet!Minunat!:)
RăspundețiȘtergereMa bucur Elena, tu cea care înverzeşti cu viaţă Paradisul!
RăspundețiȘtergereAnna, bine ai venit în tărâmul meu de suflet!