Dorul luminii

Lumina din ceruri de slavă
tresare pâlpâiri calde,
iubitoare,
în sufletul meu.

Liniştea buzelor Tale,
prelinse cu sângele crucificării,
se întinde în surâsuri blânde
pe chipul Tău,
de Lumină Vie!

Doamne, cum poţi iubi atât de mult?
Doamne, cum poţi ierta aşa, totul?
Strigă de dor de lumină
inima mea,
atât de mică, încă.
Te rog, Doamne,
acum la ceas sfânt,
ajută-mă să curg de la Tine
spre mine, spre ei, spre toţi
ca o lumină a iubirii,
caldă şi vie!