Printul din amintiri

Ochii tanarului barbat, negri, frumosi, mari,
o fascinau, trezindu-i amintiri de vise cu printi indieni.
Rasul lui  umplea fiinta tinerei femei
de veselia molipsitoare a clopoteilor de vant.

Felul adanc in care barbatul o privea, cercetator,
ridica in ea nesfarsite intrebari, dileme;
se simtea insuficient de femeie, prea necoapta,
inca departe de stralucirea pe care doar o intrezarea in ea insasi.

Cand el, Printul, a inceput sa-i vorbeasca sclipind tot,
ea, Cenusareasa, a facut ochii mari a mirare
si timpul si-a dilatat secundele de incantare;
Noul An si fericirea inceputului se revarsau pline de gratie.

Cine mai stie, in gerul primei dimineti de ianuarie
cate tramvaie au trecut pe langa ei, naluci;
absorbiti de cuvintele si universul celuilalt,
fiecare dintre ei s-a regasit implinit, stralucind.

Semanau  din ce in ce mai mult, caci indragostirea
li se citea pe chip cu zambete si doruri;
ochii lor incepusera sa depene amintiri asemanatoare,
din aceeasi de iubire poveste, dezvelita pe la colturi de voaluri.

Acum vocea lui, pastrandu-si aerul tineresc,
strapunse cu entuziasm spatiul, transformandu-l in punct;
acesta inghiti pe loc miile de kilometri ce erau intre ei,
iar timpul deveni rotund, inchizand o bucla de vise;
in ea se retrezi savoarea acelor clipe pline de magie.
Iubirea, neatinsa de treceri, uitari si distante,
tresari vibrand fericita in inima ei de femeie!