trezeşte frumuseţea sufletelor noastre pentru a ne minuna, plini de fericire, simţind iubirea pe care Dumnezeu o revarsă clipă de clipă asupra fiecăruia dintre noi!
joi, 4 martie 2010
Pictorul
Nu stiu inca de ce pielea trupului meu
se infiora toata de placere....
era atingerea fina a culorii
sau moliciunea pensulei
sau mana ta calda ce-mi scotea la iveala
frumusetea dinlauntru?
Ma priveai asa cum privesti
o opera de arta si te minunai;
doar ochii tai de artist vedeau
ceea ce era de nevazut privirilor oamenilor de rand;
te intrebai daca mai ai ceva de adaugat
perfectiunii femeii iubite...
Da, pe tine, pe Tine!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
"doar ochii tai de artist vedeau
RăspundețiȘtergereceea ce era de nevazut privirilor oamenilor de rand;
te intrebai daca mai ai ceva de adaugat
perfectiunii femeii iubite..." - ce frumos. Iar fotografia este senzaţională...
frumoasa poezia
RăspundețiȘtergereimi place
ma bucur ca va place frumusetea acestei poezii; si mie imi place......am scris-o acum cativa ani, dar o simt inca vibrand la mine in suflet.
RăspundețiȘtergereSuperbă poezie... prin frumuseţea şi eleganţa cuvintelor care se caută, se împletesc în iubire şi perfecţiune.
RăspundețiȘtergere