A apărut după o îndelungă aşteptare şi numărul 9 al Revistei Iuventa http://revistaiuventa.ro/2012/07/revista-iuventa-numarul-9-iulie-2012-2/ pentru care am scris următorul eseu , pe care-l puteţi şi aici, la mine în tărâm.
Demnitate
Tema acestui număr al Revistei Iuventa mi-a dat foarte mult
de gândit şi de reflectat. Ştiu ce înseamnă acest cuvânt, care este
interpretarea lui dată de DEX: „Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. (Despre oameni sau
purtarea lor) Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru.”, dar
cum se aplică el în viaţa de zi cu zi, în mine, în alte fiinţe, în jurul meu?
–iată întrebările care m-au traversat în aceste zile.
Aşa că am ales să întreb persoanele care mi-au ieşit în cale
în această perioadă: ” Ce înseamnă pentru tine a fi demn?” şi am rămas uimită
de felul în care semnificaţia acestui cuvânt are ecouri în oameni. Persoanele
„intervievate” au vîrste cuprinse între 24- 44 ani şi sunt de ambele sexe; n-am
să dau nume, ci doar răspunsurile lor. Astfel o femeie îmi răspunde:” Să fii tu
însăţi!”, alta: „Să fii împăcată cu ceea ce faci, să n-ai regrete sau remuşcări
legate de ceea ce faci sau spui.”, alta: „Să nu renunţi niciodată la
principiile tale de viaţă şi să le urmezi.”, alta: „A avea coloană vertebrală,
să ştii cine eşti şi să nu te întinzi mai mult decât poţi cu adevărat, a fii
merituos.”, alta: „Să te respecţi pe tine însăţi!”. Răspunsurile primite de la
bărbaţi sunt următoarele: „Să-ţi respecţi principiile morale.”, „Să ai o stare
de nobleţe şi să-ţi respecţi promisiunile.”, „Să-ţi respecţi convingerile
interioare în orice situaţie de viaţă.”, „Să nu faci compromisuri.”
Analizând aceste răspunsuri am realizat că în forul nostru
interior este foarte important să ştim care sunt principiile noastre de viaţă
şi apoi să nu ne abatem de la ele indiferent de circumstanţe, pentru că altfel
începem să facem compromisuri şi treptat ajungem să nu ne mai simţim demni de a
fi iubiţi atît de alţii cât şi de noi înşine, demni de a fi respectaţi, de a fi
ascultaţi etc.
Este foarte adevărat că în zilele de astăzi, în societatea
în care trăim, este greu să rămâi vertical şi fidel propriilor convingeri
interioare şi tocmai de aceea cred că demnitatea este o calitate cu atât mai
valoroasă cu cât câştigăm mai multe „bătălii” cu forţele, conjuncturile etc
care se opun principiilor noastre interioare. Cu cât suntem mai rezistenţi în
faţa „ispitelor” de tot felul- să ascunzi un adevăr, să spui o mică minciună,
să lauzi pe cineva doar pentru a obţine ceva (mai mulţi bani, o poziţie mai
bună), să acuzi pe altul doar pentru a te ascunde pe tine, să bârfeşti şi să
calomniezi din frica de a nu fi tu cel „pus la zid”şi multe altele de acest
gen- cu atât suntem mai demni, mai oameni.
Suntem oameni, mai mult sau mai puţin în adevăratul sens al
cuvântului OM. Fiind făpturi create „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”
înseamnă că avem în noi, potenţial, aceleaşi calităţi ca şi Creatorul nostru,
chiar dacă le manifestăm sau nu. Depinde de interesul pe care l-am acordat
propriei fiinţe pentru trezire şi transformare, pentru a ne descoperi adevărata
natură.
Dumnezeu este Iubire, ceea ce arată că şi noi, oamenii, ca
şi copii ai Lui suntem picături din Iubirea Nesfârşită şi Eternă care vibrează
peste tot în Univers. Suntem demni să iubim, să fim iubiţi, să trăim iubirea,
suntem demni să ne respectăm unii pe alţii, să ne ajutăm unii pe alţii în acest
proces de devenire care este viaţa.
Trebuie doar să credem profund şi din toată inima că suntem
demni de tot ceea ce este mai bun şi mai sublim pentru noi şi aceea situaţie,
fiinţă, calitate sau orice altceva ce ne dorim benefic va veni spre noi.
Depinde de noi înşine să credem şi să fim demni!
Dr. Simina Renţea
www. poeziaiubirii.blogspot.com
