Uneori sunt o linie frântă,
curbă,
prea înclinată,
departe de verticalitatea mea iniţială,
ascuţită,
întreruptă
şi înghesuită între ziduri
sau obloane.
Alteori sunt o linie continuă
de zâmbete,
rotunjită de căldura şoaptelor de dragoste,
alintată de palmele de vară ale vântului
în spaţiul deschis larg al inimii.
Atunci când alteori devine deseori
simt alinierea cu celelalte linii ascendente,
profunde,
clare
şi chiar ţesătura dintre mine şi ele,
magia iubirii ce ne uneşte de fapt.
Sunt o linie aliniată la centru!
Foarte frumos...imi place tonul sublim de simplu si analogia extrem de originala. Mult spor si inspiratie, iar eu in numele tuturor iti multumesc pentru frumoasele ocazii cand putem ,,adasta" pe strada iubirii.
RăspundețiȘtergeremultumesc mult si ma bucur de poposirea ta pe aici, prin tărâmul meu de poezie!
RăspundețiȘtergere