Demnitate

A apărut după o îndelungă aşteptare şi numărul 9 al Revistei Iuventa http://revistaiuventa.ro/2012/07/revista-iuventa-numarul-9-iulie-2012-2/ pentru care am scris următorul eseu , pe care-l puteţi şi aici, la mine în tărâm.

Demnitate

Tema acestui număr al Revistei Iuventa mi-a dat foarte mult de gândit şi de reflectat. Ştiu ce înseamnă acest cuvânt, care este interpretarea lui dată de DEX: „Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. (Despre oameni sau purtarea lor) Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru.”, dar cum se aplică el în viaţa de zi cu zi, în mine, în alte fiinţe, în jurul meu? –iată întrebările care m-au traversat în aceste zile.

Aşa că am ales să întreb persoanele care mi-au ieşit în cale în această perioadă: ” Ce înseamnă pentru tine a fi demn?” şi am rămas uimită de felul în care semnificaţia acestui cuvânt are ecouri în oameni. Persoanele „intervievate” au vîrste cuprinse între 24- 44 ani şi sunt de ambele sexe; n-am să dau nume, ci doar răspunsurile lor. Astfel o femeie îmi răspunde:” Să fii tu însăţi!”, alta: „Să fii împăcată cu ceea ce faci, să n-ai regrete sau remuşcări legate de ceea ce faci sau spui.”, alta: „Să nu renunţi niciodată la principiile tale de viaţă şi să le urmezi.”, alta: „A avea coloană vertebrală, să ştii cine eşti şi să nu te întinzi mai mult decât poţi cu adevărat, a fii merituos.”, alta: „Să te respecţi pe tine însăţi!”. Răspunsurile primite de la bărbaţi sunt următoarele: „Să-ţi respecţi principiile morale.”, „Să ai o stare de nobleţe şi să-ţi respecţi promisiunile.”, „Să-ţi respecţi convingerile interioare în orice situaţie de viaţă.”, „Să nu faci compromisuri.”

Analizând aceste răspunsuri am realizat că în forul nostru interior este foarte important să ştim care sunt principiile noastre de viaţă şi apoi să nu ne abatem de la ele indiferent de circumstanţe, pentru că altfel începem să facem compromisuri şi treptat ajungem să nu ne mai simţim demni de a fi iubiţi atît de alţii cât şi de noi înşine, demni de a fi respectaţi, de a fi ascultaţi etc.

Este foarte adevărat că în zilele de astăzi, în societatea în care trăim, este greu să rămâi vertical şi fidel propriilor convingeri interioare şi tocmai de aceea cred că demnitatea este o calitate cu atât mai valoroasă cu cât câştigăm mai multe „bătălii” cu forţele, conjuncturile etc care se opun principiilor noastre interioare. Cu cât suntem mai rezistenţi în faţa „ispitelor” de tot felul- să ascunzi un adevăr, să spui o mică minciună, să lauzi pe cineva doar pentru a obţine ceva (mai mulţi bani, o poziţie mai bună), să acuzi pe altul doar pentru a te ascunde pe tine, să bârfeşti şi să calomniezi din frica de a nu fi tu cel „pus la zid”şi multe altele de acest gen- cu atât suntem mai demni, mai oameni.

Suntem oameni, mai mult sau mai puţin în adevăratul sens al cuvântului OM. Fiind făpturi create „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu” înseamnă că avem în noi, potenţial, aceleaşi calităţi ca şi Creatorul nostru, chiar dacă le manifestăm sau nu. Depinde de interesul pe care l-am acordat propriei fiinţe pentru trezire şi transformare, pentru a ne descoperi adevărata natură.

Dumnezeu este Iubire, ceea ce arată că şi noi, oamenii, ca şi copii ai Lui suntem picături din Iubirea Nesfârşită şi Eternă care vibrează peste tot în Univers. Suntem demni să iubim, să fim iubiţi, să trăim iubirea, suntem demni să ne respectăm unii pe alţii, să ne ajutăm unii pe alţii în acest proces de devenire care este viaţa.

Trebuie doar să credem profund şi din toată inima că suntem demni de tot ceea ce este mai bun şi mai sublim pentru noi şi aceea situaţie, fiinţă, calitate sau orice altceva ce ne dorim benefic va veni spre noi. Depinde de noi înşine să credem şi să fim demni!

Dr. Simina Renţea

www. poeziaiubirii.blogspot.com