Lumina cea sfanta

Mai stralucitoare decat nenumarati sori,
mai blanda si mai ocrotitoare ca atingerea mamei,
aducand caldura fara sa arda parjolitor,
cu irizatii albastre de inima vibranda
este Lumina cea sfanta daruita de El.

Noi mergem sa ne adapam din Lumina,
sa ne bucuram in taina inimii de miracolul Invierii,
sa umplem cu farame luminoase viata lumii,
sa sarbatorim faptul ca Dumnezeu ne iarta
si ne iubeste neincetat, cuprinzandu-ne in Inima Lui.

Freamata cu murmur de iubitoare soapte sfinte
Lumina ce se aprinde treptat, rabdator,
in sufletul meu;
ca o lumanare arzand de fericirea indepartarii intunericului
ma simt.
Suntem noi oare altceva decat purtatori ai luminii iubirii divine?

Si un dar muzical luminos pentru voi toti:

Asculta mai multe audio Muzica

Printre lacrimi de ploaie

Un aer de sarbatoare ne invaluie misterios,

poleit cu savoare cruda de muguri si flori;

miroase a ploaie si

fulgere brazdeaza indepartarea adanca a cerului;

cred ca apa sfanta venita din inalt ne va spala din nou,

eliberandu-ne de pacat.

Omul continua sa greseasca, sa-si chinuie fratii,

sa vrea doar dulcele placerii

si uita ca totul este polar- bine si rau,

dulce si amar, frumos si urat.

Noi sarbatorim bucuria Invierii,

dar El a cunoscut amarul suferintei si al durerii,

dintr-o nesfarsita iubire dumnezeiasca sacrificandu-si viata.

Eu sunt la inaltimea gestului Lui purificator al lumii?

Eu, cea care ma gandesc intai la mancare,

la ghilimelele uitate de cineva, fara intentie,

la minuscule suferinte si la microscopice daruri din iubire,

eu , copilul lui Dumnezeu,

vin acum in fata Ta

si umila,

cu lacrimi in ochi si picuri furtunosi de ploaie pe fata 

iti multumesc Doamne pentru exemplul Tau

si te rog deschide-mi inima larg sa Te pot iubi cu adevarat!

Pete de culoare

Se imbraca in alb si roz copacii,
inca neinfrunziti;
pe alocuri galbene infloresc crengile,
dansand gratios cu vantul plin de miresmele
narciselor, zambilelor si corcodusilor;
toporasii timizi stropesc cu violet firele de iarba cruda,
flori marunte rasar in palcuri de culoarea nemarginirii cerului,
iar papadiile aduc pete de culoare de soare;
totul zambeste cu aer de primavara!

Curcubeul nastrusnic a coborat de pe cer,
intinzandu-se cat e de lung si
aducand irizatii din lumi de poveste
inmugurite aici, pe pamant.

Pluteste un  suflu proaspat de viata,
ciripit vesel se aude
printre muguri de frunze si flori,
clopotele cheama la trezire de suflet,
iar eu ma plimb ca-n transa printre copaci,
atenta la fiecare crenguta ce da sa explodeze
de bucuria infloririi.

Ruga!

Aceasta poezie, pe care am scris-o cu ceva timp in urma si cu care am participat la concursul "Mai presus de sine"( primul meu concurs de poezie) a luat locul al treilea, alaturi de poezia "Minuni" a lui Cristian Lisandru (locul 1)si de "Poemul meu din muntii Anzi" de Stefan Ciobanu (locul 2). Sunt incantata, plina de recunostinta fata de cei care ma citesc si va multumesc celor care m-ati votat la concurs. De asemenea multumesc organizatorului acestui concurs - Ioan Bistriteanu-http://ioanbistriteanul.ro

Ruga!

M-am adunat din toate lumile umane
in care eram risipita
si te-am strigat inauntrul meu de taina.
In stralucitoare haine de nunta
ai venit Iubitule, tacand.
Altadata tu imi sopteai
cele mai dulci cuvinte de dragoste.
Acum tu vroiai sa ma auzi pe mine;
dar eu uitasem toate cuvintele de iubire
pe care le stiusem vreodata.
Ochii sufletului meu te priveau,
picuri de nectar susurau dulci in interiorul meu
si era atata viata vibranda
in nemiscarea trupului meu!
M-am avantat plina de dor spre tine,
cu aripile desfacute ale miilor de ore
in care nu te-am vazut
si-n care te-am uitat.
Ruga mea, muta, fierbinte si
umeda de lacrimile departarii de tine
se inalta frenetica !
Te rog, Iubitule, nu ma mai lasa cu ochii inchisi,
fara sa te vad, fara sa te simt, fara sa te iubesc,
Te rog, Iubitule, nu te mai departa de mine,
nu ma mai lasa singura, pustiita....
Te rog, Iubitule, iubeste-ma asa cum numai tu stii
si invata-ma sa ma daruiesc tie toata!
Te rog, Iubitule, ajuta-ma sa imi amintesc mereu
ca sunt Femeia ta iubita!

Jocul artificiilor

Cu capul lasat pe spate, sprijinit de pieptul tau de barbat,
cu ochii larg deschisi spre intunericul de cer,
cu buzele rosii, intredeschise de zgomotoasa surpriza
si strangandu-te cu mainile mele mici, emotionate,
m-am lasat fascinata de lumini cazatoare de stele;
artificiile explodau colorat cand imbratisau aerul in inalt
si forme de flori desenau in vazduh, printre picuri de ploaie.
Imbatata de spectacolul scanteietor, ce despica noaptea multicolor,
in cascade curgatoare de freamat luminos, 
mi-am deschis inima cu gemete ascutite de tunet si fulger
si jocul frenetic de farame de foc s-a intetit inauntrul meu, indragostit.