Mi-ai spus să-ţi vorbesc,
dar eu am uitat cuvintele de dor,
le-am rătăcit
în lumea de iluzie cu care m-ai înconjurat în jocul tău.
Mi-ai spus să-ţi vorbesc,
dar mintea mea poartă alte dialoguri,
obişnuiţe vechi,
analizând şi criticând fără întrerupere, totul.
Mi-ai spus să-ţi vorbesc,
dar inima mea a amuţit de uitare,
avidă
de mângâieri umane neprimite, nedăruite.
Mi-ai spus să-ţi vorbesc,
dar lacrimile îmi invadează ochii,
obrajii
şi fiinţa mea de femeie tulburată de depărtarea de tine.
Îmi lipseşti şi aerul e greu şi ceaţa e mare.
Întinde spre mine
te rog,
mâinile tale de lumină iubitoare!
Multumesc pentru aceasta poezie ce a dat glas rugii inimii mele...m-am regasit.
RăspundețiȘtergereIata cum rasuna in mine acelasi dor...
RăspundețiȘtergereDaca as putea sa te percep,
O secunda, cat o eternitate
si inima mea sa se indragpsteasca
iremediabil de tine...
Caci tu esti iubitul meu nevazut,
si mintea mea nu iti cunoaste chipul,
dar inima mea e insetata ca in desert fara tine
si te cauta neincetat, cu ficare bataie la portile Iubirii....
Viata fara tine
este ca mancarea fara sare si ziua fara soare,
ca o corabie ce nu a ajuns la mare si
ca primavara lipsita de floare.
Unde sa imi gasesc bucuria,
de unde sa imi adun puterea
pentru cine sa traiesc, daca nu pentru tine?
Caci totu-i trecator
si aducator de moarte,
oricat de incantator
pare mintii desarte...si...
am simtit candva chemarea ta,
care e plina de viata si sens
Si-mi amintesc...
Ca mi-am promis sa te gasesc
si sa traiesc doar pentru tine, langa tine, cu tine
Cerl cu chip tainic, cu totul si cu totul sublim!
foarte frumos!!!!!!!!!!!!!!!!!
RăspundețiȘtergere