Menire

M-am născut să te privesc pe tine
noaptea, la lumina stelelor,
să-ţi admir chipul strălucind la răsărit.

M-am născut să-ţi recunosc glasul
ziua, în cântecul păsărilor,
la amurg în sunetul mantrelor.

M-am născut să-ţi ascult tăcerea
respirând o dată cu lumina din mine
şi să aud geamătul clipei sublime
ce se împleteşte tainic cu eternitatea.

M-am născut să te ating
pe trupul perfect de bărbat
cu lacrimi de dor,
cu zâmbete de fericire,
cu frumuseţea trupului meu de femeie.


M-am născut să te caut,
să te chem,
să te găsesc,
să te iubesc,
să mă las cucerită de tine, iubite.
M-am născut să te ador!

Ia-mă cu tine, iubitule,
în Impărăţia ta preaînaltă!