Marea

Cu freamăt de vânt îmbrăţişat de apă
mă ating valurile răcoroase ale mării
pe trupul înfierbântat de soare.
Mâinile despică uşor unduirea sărată,
cântecul apelor surprinde cu dor de adâncuri
urechile-mi îmbăiate cu verde de alge.
Privirea se dilată pe întinderea vălurită,
iar cerul îşi oglindeşte culorile apusului
în limpezimea frenetică a mării.

Mă simt necuprinsă ca marea,
cuprinsă
doar în căuşul iubitor al palmelor tale!