trezeşte frumuseţea sufletelor noastre pentru a ne minuna, plini de fericire, simţind iubirea pe care Dumnezeu o revarsă clipă de clipă asupra fiecăruia dintre noi!
miercuri, 20 iulie 2011
Desen
Te desenez pe nisip cu picături de apă;
vântul suflă cald peste ele,
aroma sărată se evaporă în albastru,
chipul tău dispare în praful scoicilor.
Te desenez pe apă cu spumă de valuri;
sărutul ţărmului topeşte pasional
urmele înspumate ale mării veşnic îndrăgostite;
zâmbetul tău e răpit de sirene în adâncuri.
Te desenez cu foc printre scântei încinse de dor,
te desenez cu praf luminos de stele pe cer
şi cu raze de aur printre frunzele verzi.
Te desenez cu petale trandafirii pe trupul meu!
Curg din degetele mele litere şi cuvinte,
se amestecă cu mierea fericirii ce-mi scaldă inima,
se întind senzual pe pânza curcubeului,
şevaletul tresare de emoţie sprijinit pe cer,
ochii tăi clipesc a iubire din desen.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
M-am indragostit... din nou...si din nou... si mereu altfel... de ale tale poezii! :)
RăspundețiȘtergereRemarc cu mare placere poemul si in special aici:
RăspundețiȘtergereşevaletul tresare de emoţie sprijinit pe cer,
ochii tăi clipesc a iubire din desen.
multumesc, multumesc, multumesc!
RăspundețiȘtergereAdor poezia asta! Este mirifica :X
RăspundețiȘtergere