Început de iarnă

Miroase vântul rece a zăpadă,
munţii au crestele albite de clipa iernii,
copacii goi tremură scârţâitor;
marea îşi agită valurile ca să nu îngheţe
şi strigă sărat de dorul soarelui încălzitor.

Sticlesc ochii a sărbători cu colinde,
stelele se pregătesc să lumineze magii,
tămâia veghează în taină întruparea divină,
se umplu de graţie inimile oamenilor,
coruri de îngeri sfinţesc Pământul.

E frig!
Doar iubirea însufleţeşte inima!