marți, 21 decembrie 2010

Solstiţiu de iarnă


E noaptea cea mai lungă,
să fructificăm fiecare secundă,
sărută-mă cu foc în priviri topite de dor
să se aprindă de la lumina buzelor noastre în cor
felinarele piticilor, căutători de comori,
ce au ieşit să vadă stelele ascunse printre nori.

În această noapte de magie plină
mi-am desenat colorat cu speranţă divină
dorinţele pe harta agăţată la intrarea în inimă;
gnomii iviţi din pântecul pământului, protector,
 o vor găsi şi fericiţi, în taină, îmi vor da ajutor
 pentru a-mi împlini aleasa menire
de a trăi doar impregnată cu dulceaţă de iubire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu