Cu vântul de seară prin păr
m-am plimbat pe alei discrete,
răvăşindu-l;
cu vântul strecurându-se şiret
pe sub fusta înfoiată de aşa onoare
m-am plimbat printre sunetele foşnite
ale stufului;
cu vântul răcoritor
atingându-mi gâtul cu suflare parfumată
m-am plimbat cu mâna în palma ta.
Cuvântul vântului m-a fermecat
cu adieri şoptite,
cu înfiorare de piele,
cu aromă de buze,
plimbându-mă cu vânt...
cat ador sa ma plimb pe taramul tau...chiar sufla vantul fermecat aici la tine...ma plimb si numai pot sa plec...raman pana la urmatorul vers...cu drag pentru o floare..
RăspundețiȘtergerefrumos blog, interesante petale si rasuflarea poetica... la cat mai scumpe adieri!
RăspundețiȘtergerefrumoase versuri!
RăspundețiȘtergereSuperbe versuri!
RăspundețiȘtergere"Cuvântul vântului m-a fermecat
cu adieri şoptite,
cu înfiorare de piele,
cu aromă de buze,
plimbându-mă cu vânt... "
Iti doresc o zi frumoasa!
placut martor al plimbarii tale, vantul...
RăspundețiȘtergerevântul cuvântului fermecat pe aici v-a purtat pasii cautatori...multumesc vântului, cuvântului..
RăspundețiȘtergere