Feminitate

Clipit delicat, cu multe înţelesuri,
din genele fine, întoarse spre tine,
ridicarea lentă a privirii uimite
de frumuseţea oglindită pretutindeni,
înclinarea uşoară a capului
dezvelind linia gâtului şi sclipirea cerceilor,
trecerea degetelor subţiri prin inelele părului,
colorarea fără grabă a pleoapelor,
conturând rafinat ochii luminoşi,
înroşirea buzelor bogate în savoarea săruturilor,
mişcarea senzuală a şoldurilor rotunde,
tălpile mici cu unghii pictate,
împodobirea desăvârşită a trupului gol,
fascinaţia zâmbetului cald, primitor
şi mai ales deschiderea fericită a inimii
ce te învăluie cu magia iubirii,
toate acestea invadează spaţiul ascetic al bărbatului

cu uluitoare feminitate, trezindu-l.

Depărtare

Privesc depărtarea necuprinsă
oglindită vălurit de apa mării,
depărtarea albastră unită liniar cu orizontul,
depărtarea violetă în amurgul liniştit,
cu soarele retrăgându-se lent
în celălalt capăt al lumii.

Cântecul legănat în şoapte al valurilor
aduce din depărtare sunetul vocii tale,
ecou tresărind în inima mea;
pescăruşi poartă în zbor de aripi
gândul tău călător din înalt,
depărtarea zâmbeşte şi-mi face cu mâna
atât de aproape, tot mai aproape.

Retrasă tăcut în inima mea îndrăgostită
depărtarea s-a aşezat cuminte,
intim apropiată, caldă,
privindu-te cu ochi strălucitori ca luna.
Dacă întind spre tine buzele sufletului
te pot atinge cu un sărut.

Uneori

Uneori păşesc printre puf de nori
moale, aerată trecere a trupului meu,
cu vânt cald mă îmbrac voalată,
cu intensitate de curcubeu îmi fardez ochii,
în ton sunt cu împodobirea inimii iubitoare.

Uneori nemărginită mă simt plutind,
dilatată în zbor cu aripi luminoase, nevăzute,
întinsă deasupra verdelui,
amestecată cu albastrul
şi înfierbântată de auriul razelor de soare.

Uneori adunată în tainic locaş al inimii mele
liniştită mă regăsesc printre lucruri necunoscute,
întrepătrunsă sunt cu florile,
cu parfumul stelelor, cu argintiul de lună,
fericirea şi-a făcut culcuş viu în mine.

Între crini

Nu ştiu dacă sunt în alb răsfăţată
cu aripi de îngeri sau atingere de petale,
ştiu doar că mirifică e mângâierea.

Nu ştiu dacă aroma ce-mi încântă simţurile
e parfum de crin sau vine dintr-un alt paradis,
ştiu doar că magic îmi înconjoară respiraţia.

Puritatea se naşte în sufletul meu
între crini,
sfinţenia se trezeşte în sufletul meu
între îngeri cu crini în mâini,
nobleţea răsare zâmbind pe chipul meu
transfigurat între crini.

Fără etichete!

Uneori când privesc oamenii le văd etichetele atârnate de gât
mişcându-se în ritmul trupurilor lor, greoi, rapid, în reluare.
De ce ne lăsăm cântăriţi doar după măsurile altora?
De ce nu rupem etichetele pe care ni le pun alţii,
fără să se poată reflecta în adâncimea noastră de suflet?
De ce ne acoperim ochii ce ar putea sonda înăuntrul nostru
şi de ce nu ne închidem urechile la proiecţiile altora despre noi?

Să înlătur învechitul obicei de a-i judeca pe alţii după etichete,
să simt omul, nu să pipăi consistenţa cartonului
sau să analizez culoarea markerului cu care e mâzgălit,
aceasta îmi doresc pentru transformarea întregii omeniri,
cu paşi mici, personali, ai fiecăruia dintre noi,
o viaţă fără etichete, coduri de bare, şabloane,
o viaţă a luminii vii izvorâte din inimi deschise!

Tarâm fermecat

Lumina verde aurie îmbracă misterios privirea,
sunetele vesele cristalin ating aerul irizat,
inima tresare de emoţia aripilor ce se desfac larg
fremătătoare, cuprinzătoare, transparente.

Zâne zboară guralive toaletând cupele florilor,
invită fluturii coloraţi la dans printre frunze,
scutură seminţele, îngrijesc recoltele,
călăresc stropii de ploaie spre rădăcini însetate.

Zâne cântă laolată cu triluri de păsări măiastre,
îngerii se bucură şi zâmbetul lor deschide portalul de cer,
iubirea se condensează, cuţitul geamătului o poate tăia
ca pe cea mai bună felie de tort cu gust de paradis.

Suav şi delicat păşesc feminin în tărâmul fermecat,
aerul iubirii îmi respiră plămânii, absorb fericire,
răsar flori pe chipul spălat cu rouă de zâne,
poezii înfioară buzele atingând degete cu magie.

Mă redescopăr frumoasă la zâne-n tărâm...

Dansul ielelor

Copaci frământaţi de vânt
cu geamăt de frunze,
zbenguială de petale parfumate
răspândite pretutindeni,
fructe coapte colorând trotuarul,
fructe încă verzi aşteptând soarele,
dans nebunatic de iele înfrumuseţând totul.

Zbor cu voaluri transparente,
diafană atingere, răpitoare,
de dragoste mângâiere nevăzută,
simţită doar de înălţimi de suflet,
cântec de păsări îmbrăţişând spaţiul,
senzuală chemare către adiere de aer,
joc misterios de Sânziene îndrăgostite.

Libertatea fericirii cuprinde pădurea,
câmpia, lanurile şi florile toate,
hora Feelor îşi întinde dansul frenetic
pe tot pământul uluit de feminină frumuseţe.

Plimbare cu vânt

Cu vântul de seară prin păr
m-am plimbat pe alei discrete,
răvăşindu-l;
cu vântul strecurându-se şiret
pe sub fusta înfoiată de aşa onoare
m-am plimbat printre sunetele foşnite
ale stufului;
cu vântul răcoritor
atingându-mi gâtul cu suflare parfumată
m-am plimbat cu mâna în palma ta.
Cuvântul vântului m-a fermecat
cu adieri şoptite,
cu înfiorare de piele,
cu aromă de buze,
plimbându-mă cu vânt...

Privire şi respiraţie

Ţi-am privit ochii atât de diferiţi,
când negri, rotunzi şi uluiţi,
când albaştri, lungi şi surprinşi
când căprui, migdalaţi şi uimiţi.

Fix în ochi te-am privit, înconjurându-te
cu atracţia transcendenţei,
dorindu-te până la capătul cel alb,
adorându-te dincolo de orice formă
după care te-ai ascuns, jucăuş.

A curs o perdea de strălucire luminoasă
ochii ei s-au închis uimiţi,
zâmbetul s-a întins mulţumit pe chip
şi tu ai atins-o cu degete edenice.

Fulgere au cutremurat trupul femeii,
lacrimile au căzut rimelate, fericite,
dorinţa ei şi-a găsit ecoul strigătului
în tine.
Tu , doar tu eşti
aerul pe care vreau să-l respir!

Solstiţiu de vară

Zi lungă de vară,
respir soare fierbinte,
picături de apă alunecă la întrecere
pe pielea încinsă.

Un abur de briză îşi trece degetele
răcoroase prin pletele lungi,
spatele se îndreaptă,
ochii se deschid spre interior
atenţi la hiatusul tăcut.

O voce se ridică limpede
din febra trupului meu,
o voce ce-şi drege glasul
şi strigă doar de mine auzită.
Te cheamă pe tine, iubire!

La minut

Zile aleargă cu falduri de clipe,
ore se grăbesc să se întrepătrundă
unele cu altele,
ameţitor dans în ritmul ticăitor al ceasului;
la minut se întâlnesc secunde zburdalnice,
glasuri mâncătoare de timp se agaţă insistent
de urechile mele delicate;
ascult viteza scurgerii nisipului,
repeziciunea gâfâită a săptămânilor,
sunt uluită de nebunia rapidă a lunilor
şi observ vântul spulberând ani,
petală după petală.
Unde sunt eu în toată această vâltoare de timp?
Uneori am reuşit să mă strecor fericită
printre momente de respiraţie
şi să dilat orele,
să opresc alergarea.
Alteori nu.
Mă rog să învăţ îmblânzirea clipelor,
să regăsesc liniştea odihnită între secunde.

Noaptea..

În noaptea ce m-a prins cu ochii deschişi,
licărire de stele pe cerul iubirii,
cu petale de trandafiri mi-ai colorat părul
semănând cu noaptea...

M-ai privit clar şi mierea ochilor tăi
în chihlimbar s-a alchimizat condensată
ţintuind aurie lumină în ochii mei
semănând cu noaptea...

Imbrăţişată de tine în noapte
dau mai mare strălucire stelelor,
iau luna şi-i întind zâmbetul
albicios pe negrul limpede al cerului
şi ţi-o prind apoi zâmbind în păr.

Iubită de tine
semăn cu noaptea caldă de vară,
parfumată cu flori de tei
şi caise zemoase.

Cântec de păsări

Cântec de păsări,
ascuţite ţipete străpung văzduhul,
fâlfâit de aripi albe, transparente,
mângâie timpanul rotunjit
de atingerea diafană.

Cântec de păsări,
înalte gemete sparg în cioburi tăcerea,
mătase cu aripi de îngeri, catifelată
alunecă pe pielea înfiorată
de intimitatea suavă.

Cântec de păsări,
izbucnire cu arome de Paradis
dilată pupila, deschide nările,
umple plămânii cu sevă înflorată.


Asculta mai multe audio Muzica

Dansul copacilor

În amintirile mele cu parfum de poveste
copacii dansează vioi
în cântec de ramuri şi şoapte de frunze;
pădurea toată petrece ritmat,
nici un pom nu stă singur şi interiorizat.

Oare de ce s-au închis în ei înşişi copacii?
De ce nu mai trece mâna cea fină
prin scoarţa bătătorită de timp
până la inima lor bătând în paşi de dans?

Acum îmi vorbesc doar prin flori,
ce-mi ating delicat ca o ploaie de vară
creştetul capului şi palmele calde de dor.
Unii, plini de  fructe roşii, dulci şi zemoase
deapănă amintiri de la începuturi edenice
prin gusturi savuroase ce mângâie cerul din gură.

Mi-e dor de dansul miraculos al copacilor,
mi-e dor de firescul paşilor lor legănaţi ,
mi-e dor de iubirea ce cântă în inima lor.

Sub semnul Gemenilor

Această poezie o dedic celor născuţi în zodia Gemenilor, când din sămânţa plantată în pământ în Berbec şi încolţită în Taur apare tulpina, ce ia contact cu Aerul şi se ivesc mugurii, frunzele, florile...precum şi celor care iubesc vreun Geamăn...

Sub semnul Gemenilor

Cu Mercur ca planetă guvernatoare

nativii din Gemeni au o minte gânditoare,

ce despică firul în patru, uneori chiar în zece

la aceasta doar Fecioara îi mai poate întrece.

Sunt firi vesele, rapide, adolescentine,

ce vorbesc mult şi comunică foarte bine,

sunt deschişi, poate chiar superficiali

şi-şi găsesc propriul loc după mulţi ani.

Nerăbdători, dând din braţe mereu

a-şi defini clar scopul este prea greu,
învaţă totul rapid, de curioşi ce sunt
şi pot convinge uşor doar prin cuvânt.

Când mintea lor de informaţii e plină
şi inteligenţa le e satisfăcută, deplină
se eliberează de orice pretenţii banale,
iubind necondiţionat, fără gânduri duale.

Dacă de vreun Geamăn te-ai indrăgostit
ar fi bine să-l laşi liber, să respire neângrădit;
astfel vei avea un iubit jucăuş şi fericit
ce va spune lumii întregi cât e de mulţumit!

Cele zece fericiri

Ieri am primit acelaşi premiu de la 2 prieteni din lumea virtuala, Ionel şi Loredana, bucurându-mi inima...am sa răspund cu următoarea poezie întrebării : "care sunt cele 10 lucruri care-mi plac?"....

Cele zece fericiri

Fericită sunt când curg cuvinte de dragoste
prin degetele mele spre tine;

fericită sunt când privirea mea se umple
de strălucirea prezenţei tale în viaţa mea;

fericită sunt când braţele mele te cuprind
în aripi albe de îngeri transformându-se;

fericită sunt când buzele tale de miere
mă descifrează fără grabă, tăcut;

fericită sunt când ascult muzica înaltă
a sferelor printre care tu respiri sfânt aer;

fericită sunt când dansez cu valuri de rochie
în jurul tău, fascinându-te;

fericită sunt când faci dragoste cu mine
tandru zburând deasupra acestei lumi;

fericită sunt când îmi închid ochii în meditaţie
şi-mi asez mâinile a rugă, slăvind iubirea;

fericită sunt când petale de flori mă înconjoară,
delicat mă parfumează, una cu ele devin;

fericită sunt când marea, cerul şi pădurea
oglindă îşi găsesc în femeia ce sunt!

Inimă înflorită

Această poezie am scris-o pentru concursul organizat de Sorin la http://de-vorba-cu-mine.blogspot.com/2010/05/concursul-iubiriil.html pornind de la 4 imagini care ne-au fost date; deşi nu am fost printre premianţi, am primit totuşi cadoul de la premiul 1 câştigat de Mariana, care mi-a dăruit mie cartea pe care ea o avea deja în bibliotecă. Multumesc din nou Marianei pentru gestul ei!

Inimă înflorită

Tu, iubitule, ai găsit cheia potrivită
pentru lacătul ce-mi fereca
inima închisă de uitare,
acoperită de tristeţe şi dezamăgire.

Cu vuiet de valuri sărate
mi-ai spălat-o de rugina închistării,
cu atingeri fierbinţi de nisip
întins alb în soare
mi-ai înlăturat petele frigului
adunat în inimă.

Înflorită roşu aprins
este acum inima mea
mirosind a mare, a deschidere,
a nemărginire şi zbor.

Mi-am aşezat tainic
floarea iubirii inimii mele
în palmele deschise spre tine,

dăruindu-mă ţie, iubite!

Răcoare de buze

Umezite de valuri fremătânde,
cu gust sărăt de mare garnisite,
înroşite de razele vibrânde ale soarelui
şi parfumate de petale dansate de vânt,
buzele tale mă ating cu dulce răcoare.

Înălţimi de stele sclipitoare în noapte,
adâncimea liniştii din peşteri ascunse,
mirosul aerului de pe crestele muntoase,
verdele pădurii foşnitoare de frunze
le simt toate treaz oglindite în mine
când buzele tale mă ating cu dulce răcoare.

Răcoare de buze, miracol în căldura verii!

Baie în mare!

Ieri am reuşit să intru prima oară în acest an în apa mării...se încălzise de câteva zile, dar n-avusesem răgazul să ajung pe plajă în cursul săptămânii...aşa că pe fierbinţeala de afară abia aşteptam să mă ud....iată cum a fost....poate vă răcoriţi şi voi un strop...

Baie în mare!

Verde translucidă,

moale, atingându-mă răcoros

pe pielea fierbinte,

prelingându-se lină,

sărată şi limpede

pe trupul meu deschis către ea,
marea cea întinsă până la cerul orizontului
m-a primit cu şoapte fără valuri.

Am păşit sfânt între ape,
ea mi-a pătruns curioasă în gură,
am despicat-o cu braţe fremătătoare,
marea m-a mângâiat dornică
după atâtea clipe friguroase de aşteptare,
m-am lăsat plutind pe faţa ei umedă
şi ea, marea, ocrotitoare m-a purtat
oglindă despărţitoare de cer şi de soare arzător.

Veselia râsului meu
jucăuş printre picuri de mare
împletea aerul în ochiuri de galben verzui,
vântul tăcuse intimidat de magia reântâlnirii,
algele se lipeau ude pe mine,
părul inele sărate de stropi şi nisip
curgea senzual pe spatele gol.
Ce bine e în mare!!!!

Ca o floare

În floarea abia îmbobocită a primăverii mă regăsesc

cu petale timide colorând parfumat drumul,

în floarea verii coapte cu auriu de soare încins

îmi desfac toate petalele înroşite de aerul fierbinte,

în florile arămii ale toamnei, printre frunze căzătoare,

îmi oglindesc vântului melancolia,

în florile de gheaţă desenate de fulgi pe geamuri

dansez vie cu petalele albite de zăpadă.

Din floare roşie am răsărit lângă inima ta zâmbitoare,

din galbenă floare am născut fericirea,

 balsam pentru sufletul tău,

cu albastrul petalelor mele

senin de cer am pictat înaintea ta,

din verde de floare încredere şi speranţă am picurat,

iar cu rozul din lume de îngeri presărat pe petale trandafirii

aură sfântă am creat în jurul buzelor tale.

Ştiu să mă dăruiesc ţie doar ca o floare,

frumoasă şi trecătoare.

Doar iubirea miroase etern a tine!

Lume, lume...

Lume, lume de ce mă furi din paradisul meu
cu lapte proaspăt muls curgând pe pielea încinsă
de alergarea printre romantice cuvinte?

Lume, lume de ce te agăţi cu dinţi de griji
de carnea parfumată cu iasomie a trupului meu
dornic de rafinate, extatice atingeri?

Lume, lume de ce mă depărtezi din mine
cu drumuri, reţete, tratamente înfometate de timp,
când plămânii mei vor să respire doar aer rarefiat,
mirosind a flori proaspete şi a cântec de iubire?

Lume, lume de ce îmi dai atâtea treburi omeneşti
de rezolvat deodată,
când ochii mei vor sa vadă doar miere curgând
şi căpşuni topindu-se-n gură?

Lume, lume, agitată lume, de ce mă oboseşti
cu nesfârşite cereri şi taxe şi timbre
când inima mea înalţă în văzduh zmee
din melodii de dragoste pe aripile curcubeului?

Lume, lume, pământească lume nu mai plânge
pe umărul meu feminin înflorit de poezie,
lacrima ta  înfioară sensibilitatea de suflet
şi doine şi psalmi  se nasc ecouri în mine.

Ce pot să fac pentru tine lume?

Adoraţie

Bucuria reântâlnirii cu tine mă înfiora
şi cascade de plăcere se trezeau
în fiinţa mea,
care uitase de ceva vreme, iarăşi,
că e femeie....
Dantelată şi înrourată te aşteptam
deschizându-mă din ce în ce mai mult
să te cuprind în mine!

Şi tu ai venit şi picuri de extaz
mi-ai strecurat în ochii şi-n inimă;
palmele mi s-au umezit
şi albul cel alb mi-a cuprins capul,
trupul fremătător, sufletul,
învăţându-mă să te slăvesc!
Mi-am amintit din nou că te iubesc!

Răspunsul oglinzii

Transparentă, apa oglinzii îmi zâmbi
ca un ecou întorcându-mi fericirea chipului;
ridic gene curbate spre cerul inimii tale
şi din sticlă ochi rotunzi se miră şi ei,
încântaţi de focul iubirii ce mă decantează;
deschid braţe de poeme purtate de vânt
şi oglinda sclipeşte pulsând cristal în soare.

Respir aerul irizat cu particule de miracol
şi faţa oglinzii se acoperă cu abur aromat a tine,
cânt note înalte, diafan cuceritoare de timpan
şi în oglindă gura se întinde rotunjind spaţiul,
micşorând distanţa pâna la urechea inimii tale;
unduirea de clepsidră a trupului feminin în dans
e reflectată magic în puritatea oglinzii.

Te iubesc şi oglinda îmi intoarce chip luminos,
te iubesc oglindindu-mă sfânt în privirea ta ca mierea,
te iubesc şi răspunsul oglinzii e clar...sunt iubită!

Femeia-perlă

Plămădită atent din spumă de mare,
ce alunecă uşor printre degete omeneşti,
Femeia-perlă se ivi dintre jumătăţile dantelate
ale sidefului de scoică în care crescuse ocrotită,
departe de privirile curioase ale neamurilor de peşti.
Timidă, feciorelnică, păşii graţios cu piciorul gol
pe nisipul umed de trecerea valului grăbit şi sărat.

Ce agitaţie şi câtă intindere albastră e afară,
gândi ea, mişcându-şi rotund ochii de culoarea mării.
Cum se închină marea cu fiecare picătură de apă
ce sărută ţărmul încins de razele luminoase,
îşi spuse Femeia-perlă privind fix spre soarele vesel
şi ce dans frenetic, fremătător, răsunător
cu zbucium de valuri năvalnice atingând uscatul
cuprinde aerul, mişcă vântul, îmi leagănă părul! 

Orice îşi imaginase ea în răgăzul coconului de scoică
i se dezvăluia acum împrejur, iradiind prospeţime,
făcând-o să-şi îndepărteze braţele fine
pentru a cuprinde între ele întreaga frumuseţe;
începu să strălucească alb luminos, cristalin
şi oglinda apei o reflectă vălurit, pulsând magic.
Poezia din jurul ei o îmbrăţişa sfânt cu stropi de petale
şi feminitatea ei rafinată înflori perlat.

Miracolul iubirii

Înmărmuit aerul sclipea,
irizaţii fragede vibrau eteric,
a cristal sunau cuvintele,
păsări cu aripi înalte zburau de pe buzele tale,
înroşite de gustul cireşelor.

Sprâncene arcuite a mirare,
a surpriză şi încântare,
roşu întins de petale sărutând picioare,
vertical verde viu ţâşnind spre cer,
rugăciuni se desprindeau senin de pe buzele mele,
înroşite de gustul cireşelor.

Unire de aripi de păsări cu aripi de îngeri,
fâlfâit alb desprins de timp,
declaraţii de dragoste rostite încet,
în genunchi, cu aromă de psalmi,
mâini adunate sfânt lângă inimă
pentru ca sângele să ajungă mai repede în degete mângâietoare,
miracolul iubirii s-a copt în savoarea cireşelor.

Ascunzătoare

Mă ascund după culoarea trandafirilor,
cu petalele lor îmi acopăr moliciunea buzelor
ce te doresc,
cu parfumul lor îmi îmbrac trupul gol,
ce te doreşte.

Uneori te întâmpin cu spini ascuţiţi,
răsăriţi în clipe de neatenţie,
ce-ţi lasă urme de sânge în sensibilitate de suflet.
Apoi, cu piele înroşită sub unghii pictate,
te rog să-mi îndepărtezi spinii răbdător
şi să mă iubeşti intreagă.

Te doreşte
zâmbetul meu misterios, abia întrezărit printre flori,
te doresc
palmele catifelat petalate cu piele aromată.
Mă ascund după culoarea trandafirilor!

Te iubesc din ascunzătoarea trandafirie,
chiar aşa garnisită cu spini.

Dincolo

Dincolo de atingerea rafinată a degetelor căutându-se
şi dincolo de mângâierea de mătase caldă,
dincolo de atracţia trupurilor noastre îndrăgostite,
dincolo de îmbrăţişări ce preschimbă în zi noaptea
şi dincolo de săruturi nedezlipite de buze dulci,
dincolo de subiectivul timp ticăit de un ceas,
dincolo de lumea acestei forme obişnuite
şi dincolo de sunetele şi imaginile cunoscute,
dincolo de tot ceea ce ştiu deja
se află locul unde vreau să trăiesc cu tine.

Un colţ de fereastră s-a deschis,
un petic de cer învelitor s-a dezvăluit,
petale de flori au nins peste genele mele
uimite clipind
şi fiorul fulgerului de dincolo m-a traversat.

Dincolo este magia intim fuzionată cu misterul,
dincolo este tărâm fermecat, mirosind a paradis,
dincolo este basmul cu zei şi zeiţe la el acasă,
dincolo este fericirea privirii strălucind de lumină,
dincolo este iubirea nemărginită respirată în loc de aer,
dincolo este locul unde mă rog să ajung să trăiesc cu tine!

Inimă de căpşună

Învelită cu galben fluid de miere,
presărată cu fulgi negri de ciocolată,
tăvălită prin moliciune de cremă,
îmbrăcată în aluaturi pufoase
sau pur şi simplu doar răcorită
pe obrajii cărnoşi cu puritate de apă,
căpşuna înroşită de căldura de soare
şi de drumul aventuros
până la pofticioasa mea gură,
zemoasă şi dulce se dăruieşte topită
limbii mele, ce plină de încântarea gustului
o atinge de cerul fără stele al palatului meu,
ce cuprinde inima de căpşună savurând-o;
dinţii mici nerăbdători se înfruptă
cu zgomot uşor de seminţe
din fructul cel copt,
preschimbat acum în nectar plin de viaţă,
alunecând delicios pe gâtul deschis.

Inimile de căpşună se rostogolesc una după alta
în gura şi-n trupul femeii
impresionându-i inima cu minunea Creaţiei!

Tremur

Tremur de pleoapă peste care cade lumina
cu intensitate vrând s-o închidă,
tremur de lacrimă zbatându-se în colţul ochiului
înainte de a se prelinge dâră umedă pe obraz.

Tremur de buze ce ţi-au frământat săruturile
neuitate, nespuse, delicioase,
tremur de fire de păr ridicate vertical
pe pielea înfiorată de dorinţa plăcerii.

Tremur de voce şoptită ce să cânte ar vrea
în toate lumile iubirea ce-ţi poartă,
tremur de degete prelungite cu litere rotunde
ce se înghesuie să-ţi scrie poeme de dor.

Tremur de inimă emoţionată ce-şi strigă înalt
bătăile în galop nebunesc, fericită,
tremur de pântec fierbinte, primitor
ce te întâmpină cu dulceaţă aurie de miere.

Tremur de pleoapă, de lacrimă,
tremur de buze, de piele,
tremur de voce, de degete,
tremur de inimă, de pântec,
tremur, tremur, cutremurată de iubire!

Sărbătoarea copilului

Candoarea senină a privirii copilului,
puritatea fără pată a inimii lui,
liniştea angelică ce-l înconjoară
cu vibraţii de aripi în aer,
dulcele şi de neînţelesul lui gângurit,
întrebările inocente, nenumărate,
ca nişte săgeţi curioase îndreptate
asupra acestei lumi noi,
încrederea totală în magia reală a poveştilor,
felul tainic în care îmbină jucându-se, cele două lumi,
basmul în care e prinţ sau cavaler
şi realitatea de copil ce abia învaţă să meargă,
prospeţimea catifelată a pielii lui,
respiraţia parfumată cu aroma paradisurilor
de care îşi aminteşte încă,
abandonul total în braţele părinţilor,
somnul iradiind pacea atât de căutată de oamenii mari,
zâmbetul lui ce colorează în fericire
vieţile alb-negre ale adulţilor
şi mai ales râsul lui de clopoţel rostogolindu-se
spre inima ta de om mare
toate acestea te îndeamnă să iubeşti copilul
necondiţionat, total
şi să-ţi aminteşti să sărbătoreşti mereu
lumina aurie şi vie a copilului din tine.