Acest text l-am scris pentru primul număr al http://revistaiuventa.blogspot.com/ ; vă invit să citiţi şi voi paginile acestei reviste dedicată tinereţii!
"Sunt femeie. Toţi porii fiinţei mele respiră feminitate, delicateţe, romantism. Sunt o femeie care caută. Mă atrage ca un magnet ideea de "dincolo". Caut Frumuseţea de dincolo de frumuseţe. Caut eternitatea Frumuseţii, cea dincolo de elegante veşminte, de strălucitoare podoabe, de farmecul tinereţii, de miracolul pasiunii, de împlinirea maturităţii; caut adevărata Frumuseţe, cea care nu e înghiţită de vârtejul nemilos al timpului, cea care nu depinde de tratamente cosmetice, de diete, de alergat; sunt o căutătoare de Frumuseţe!
In drumul căutării mele mă impregnez cu frumuseţea colorată şi parfumată a florilor, mă îmbrac în efemeritatea petalelor lor, mă învelesc în moliciunea lor catifelată...câteva secunde...trecătoare frumuseţe, fermecătoare frumuseţe!
Vreau mai mult!
Cu trandafiri roşii prinşi în părul meu lung merg mai departe spre idealul propus. Zâmbesc soarelui şi el mă mângâie cu aurii raze, întind braţele în vânt şi el mă atinge cu şoapte de dragoste culese din depărtate zări, înfiorându-mă. Ridic ochii spre cer şi el mă cuprinde albastru, senin, intim. M-am obişnuit ca cerul să fie albastru, iar la apus să se picteze magic în violet. Inlătur din privire vălul obişnuinţelor de tot felul şi răsar stele în ochii mei rotunzi, uimiţi de atâta frumuseţe...ore de frumuseţe....înălţătoare frumuseţe....totuşi trecătoare!
Vreau şi mai mult!
Cu trupul înmiresmat de stele călătoresc spre înălţimi de munte, îmi afund paşii în albeaţa zăpezilor de pe creste, în verdele nepieritor al brazilor, în apa cristalină a izvoarelor; roua ierbii îmi răcoreşte tălpile încinse de indelunga căutare, cântecul voios al păsărilor trezeşte vocea inimii mele şi simfonii la început abia gângurite răsar pe buzele mele într-un surâs. Câtă frumuseţe! S-au deschis spre frumuseţea plină, fecundă a vieţii simţurile inimii mele. Aud acum şi cântecul tainic al mării ce mă cheamă să-i admir frumuseţea vălurită. Cât durează frumuseţea naturii? "E totuşi efemeră" îmi răspund într-un glas ecoul muntelui şi curcubeul ce se întinde misterios până la mine. Cât mă pot îmbăta cu seva frumuseţii vieţii? "Cât de mult poate să încapă în cupa inimii tale" îmi răspunde şăgalnic gura surâzătoare a lunii.
Mă simt frumoasă aşa cu flori în păr, cu lumina stelelor în ochi, zâmbind cu rouă pe faţă, cu picioarele spălate de albastre ape; mă simt şi mai frumoasă găsindu-mi cântecul propriu, poezia iubirii ce-mi deschide fiinţa spre Frumuseţea profunzimilor de suflet. Acum ştiu. Frumuseţea pe care o caut, cea nepieritoare, este în mine, în adâncurile de taină ale inimii mele. Dumnezeu mi-a dăruit-o de la începuturi. Aceea Frumuseţe abia aşteaptă să fie găsită, să o scot ca pe cel de preţ diamant şi să trăiesc etern îmbăiată în lumina ei.
Cu toţii putem, dacă vrem, să facem aceasta, să trăim adevărata Frumuseţe. Doar de noi depinde!
In incheiere vă doresc tuturor cititorilor acestei noi reviste, "Revista Iuventa" să vă umpleţi spiritul tânăr cu bogăţii pe care să le puteţi lua cu voi in lumea de "dincolo" şi vă dăruiesc câteva versuri desprinse din frumuseţea dragostei ce înfloreşte in mine:
Liniştea albastrului
" In mine cerul începe să fie
albastru.
Nu m-aş mira dacă într-o zi
ochii mi-ar deveni albaştri.
Albaştri ca tine-
cer al inimii mele!
Inchid ochii
şi lumina ochilor tăi
îmi umple fiinţa de linişte.
E liniştea albastrului! "
"
.bmp)
.bmp)
