Cute

Între cutele uscate ale pământului
sorbită instantaneu e apa,
binecuvântare a cerului;
În pliurile vălurite ale apei
aerul se preschimbă în curcubee,
mişcătoare, strălucitoare lumină;
Cutele roşietice ale limbilor de foc
înalţă scântei încingând aerul,
incandescent joc de artificii.

Lacrimile urme de sare lasă
în cutele desenate de secunde pe chip,
fericirea întinde la uscat suferinţele
adunate în faldurile sufletului,
iubirea şterge orice durere
adâncită în piele,
intrată în ochi,
clară devine privirea ce surprinde paradisul;
fante de lumină în care se joacă îngerii
sunt de fapt cutele.