Mugur

S-au deschis florile de măr
sub tălpile mele atinse de roua iubirii;
stelele îşi aprind lumina
din strălucirea ochilor tăi adânci ca cerul.

Timid, verdele tresare în mugur.
Îşi ia avânt spre soare
în palma ocrotitoare
a Celui ce trezeşte viaţa din nou,
la viaţă!

S-au albit de flori copacii,
de dor de razele calde ale soarelui;
petale şi fluturi de iubire
aleargă din inima mea spre tine
în cântecul proaspăt colorat al primăverii!

Regăsire

Ţi-am căutat privirea toată viaţa,
iubirea dintre pleoape,
atingerea fină a sufletului,
dorul!
Te-am zărit acum,
perfectă,
printre culorile ce-ţi înfrumuseţau chipul,
dincolo de lacrimi şi zâmbete,
dincolo de praful auriu ce se scutura
magic de pe gene.
N-am mai putut să-mi dezlipesc privirea
de pe frumuseţea ta
ce reflecta caleidoscopic fiecare femeie,
fiecare strop de iubire,
fiecare notă a Cântecului de leagăn al Mamei Divine,
ce mă chema la Ea!
M-ai hrănit cu parfumul iubirii materne,
m-ai trezit cu puterea iubirii ce-ţi traversa trupul
abandonat,
mi-ai încântat auzul cu cea mai potrivită muzică,
m-ai iubit cu dragostea după care am tânjit atâta.
Sufletul meu a scâncit de fericire
ca un prunc la sânul mamei
şi-a plâns lacrimi de recunoştinţă!
Îmbrăţişarea ta m-a redat mie!
Sunt mult mai întreagă cu iubirea Ta
în mine!
Mulţumesc
şi te iubesc!

Bună dimineaţa, Primăvară!

Pleoapele mele au tresărit dimineaţă
ca petalele florii mângâiată de soare.
Buzele mele au zâmbit Primăverii
ce se rostogolea cu zbor de rândunele
şi cu cântec înaripat
asupra ferestrelor inimii mele,
parfumată încă de stelele nopţii.
Bună dimineaţa, Primăvară
am strigat cerului albastru,
copacilor încă adormiţi
şi florilor de pretutindeni
şi mărţişoarelor!
Bună dimineaţa, femeie
mi-au răspuns vântul cu aromă de petale,
violetul florilor primite
şi Îngerii ascunşi printre mărţişoare!



Vă doresc tuturor cititorilor din tărâmul de poezie a iubirii o Primăvară plină de iubire!!!!!!!!!!!!

Poveşti de iubire

Amprentele poveştilor de iubire nemuritoare
strălucesc cu irizaţii de stele
în inima mea visătoare,
iar zâmbetul fericirii învăluie buzele mele
în căutarea sărutului de la Inceputuri.

In tălpi simt pământul Edenului
pe care păşea Eva,
în urechi aud serenadele cântate Julietei,
mâinile torc firul de poveste al Penelopei,
aud cu sufletul cântecul lirei lui Orfeu
şi mă trezesc la viaţă ca Euridice,
Luceafărul adie mireasmă de iubire înstelată
asupra mea,
păşind sub bolţi precum Cătălina,
iar părul, în cosiţele Ileanei Cosânzeana,
mi se împleteşte tainic.

Prelungiri de ziuă învelită în noapte,
mătasea trandafirie a petalelor
acoperind suav trupul frumos,
parfumul poveştilor de dragoste
cuprinde pleoapele mele în aburul magiei.

Au prins viaţă în mine toate femeile ce au iubit vreodată!

Zâmbet de femeie

Roşul buzelor dulci se întinde prelung,
savuros
şi suav
într-un zâmbet.
Fericirea luminează privirea
şi ochii se rotunjesc şi mai mult
a mirare.
Încântarea  înfloreşte frumos
pe chipul femeii,
adie cu aripi înalte
sublimul iubirii în inima ei.

Ce frumos zâmbeşte femeia!
Curcubeele îşi deschid porţile de lumină
şi îngeri coboară din paradisuri
oglindindu-se în zâmbetul ei.

Un paradis trăieşte misterios
în surâsul fericirii femeii!