Aroma Craciunului

Picura ingerii peste fruntea mea
cu sunete albe de fulgi,
cristalin tremura lumina din priviri,
vibreaza inalt misterul sub pleoape.

Topesc toate dorintele mele umane
in stralucirea fericirii de a fi copilul uimit,
fascinat de rotundul colorat al globurilor,
ce impodobesc vesele verdele bradului
si imi asez in palma lui Dumnezeu
secretele, grijile, asteptarile, sperantele, visele.

Printre petale de trandafiri si stropi de zapada

se ridica spre cer de sarbatoare

pulsul inimii mele parfumate ales,

miracolul intruparii divine se traieste din nou

cu aroma sfinteniei si a recunostintei.

Pregătiri de sărbătoare

Ne pregătim de sărbătoare!
Ne-am aşezat zâmbetul la loc de cinste,
pe chip,
bucuria de a dărui ne străluceşte în ochi
ca beculeţele colorate ce pulsează la ferestre.

Ne pregătim de sărbătoare!
Ne purificăm trupurile în post,
cu aromă de brad,
ne decantăm inimile în mireasma spovedaniei,
impresionăm auzul cu seva colindelor.

Ne pregătim de sărbătoare!
Globuri ne reflectă fericirea în roşu, în galben,
în violet,
beteala înconjoară delicat trupul vertical al bradului,
mângâie pielea braţelor pline de cadouri.

Ne pregătim de sărbătoare!

Aminte ne aducem de dulceaţa paradisului,

printre lumânări,

savurăm alese bucate impregnate cu aer de sărbători,

ne îmbrăţişăm printre râsete şi clinchet de clopoţei.

Ne pregătim de sărbătoare!
Deschidem poarta sufletului spre steaua vestitoare,
spre îngeri,
ne desfacem cu dor de sfinţenie aripile poleite cu fulgi,
imnuri de slavă cântă toate gesturile noastre.

Ne pregătim de sărbătoare!
Ne molipsim de la sfinţi cu bunătatea inimii,
în genunchi,
iertăm, ne rugăm, mulţumim, ne sărutăm, iubim.
Îmi doresc să fie sărbătoare în fiecare zi!

Solstiţiu de iarnă

E noaptea cea mai lungă,

să fructificăm fiecare secundă,

sărută-mă cu foc în priviri topite de dor

să se aprindă de la lumina buzelor noastre în cor

felinarele piticilor, căutători de comori,

ce au ieşit să vadă stelele ascunse printre nori.

În această noapte de magie plină

mi-am desenat colorat cu speranţă divină

dorinţele pe harta agăţată la intrarea în inimă;

gnomii iviţi din pântecul pământului, protector,

 o vor găsi şi fericiţi, în taină, îmi vor da ajutor

 pentru a-mi împlini aleasa menire

de a trăi doar impregnată cu dulceaţă de iubire.

Galaxia

Bărbatul a înlăturat atent cârlionţii mătăsoşi
ce ascundeau delicat urechea
şi a  picurat dulceaţă la poarta deschisă a timpanului,
şoptind:
Te iubesc, galaxia mea!
Ea, femeia, a ridicat capul frumos,
încă poleit pe gene cu aripi de vise,
dintre petalele de trandafiri ale aşternutului,
privindu-şi plină de candoare trupul,
uimită,
spre a găsi roiul de stele fericite,
ce-i alcătuiau rotunjimile delicioase.

Bărbatul întinse spre frumuseţea ei
palmele lui pline de albastrul cerului
şi ele se umplură cu mireasmă de stele,
strălucitoare.
Femeia-galaxie începu să râdă adorabil,
găurile negre absorb toate fricile şi neîntelegerile,
planete orbitează în armonia cântecului iubirii,
stele încântate înfloresc parfumate în inimă,
buzele sclipesc a praf interstelar
rostind suav:
Şi eu te iubesc centrul meu de gravitaţie!

O galaxie de sentimente, de emoţii, de trări minunate
răsări în sufletul femeii adorându-şi iubitul,
ani lumină se condensară între respiraţiile lor
îndrăgostite,
lumina curcubeului atinse cerul înstelat cu sărbătoare.

Dor de alb

Plânge zăpada,
de dor topindu-se după soare,
cu picuri cristalini.
Albul s-a transformat în prelinsă apă,
ce-şi cântă cu stropi
abandonul în faţa auriei lumini.

Dorm încă somnul netrezirii,
lumina picură beatitudine
pe mugurii de lotus,
ce-şi desfac magic surâzănd,
cu rafinament, diafan şi încetişor,
fiecare petală imaculat poleită.

Curg lacrimi de zăpadă în creştetul capului,

note îndrăgostite răsună în inimă.
M-a parfumat cu dor
lumina,
graţia,
albul topit,
dor de înălţimea fără pată a iubirii de Tine!