Ecou

Se mişcă buzele tale pline de mierea săruturilor,
se închid sfânt ochii tăi luminaţi cu strălucire de stele,

aud sunetul pleoapelor tale şi freamătul genelor
printre care se întrevede albul,
limba ta îmi răcoreşte fierbinţeala gurii,
mâinile îmi caută continuu catifelarea pielii,
valuri de plăcere se rostogolesc acoperindu-mă.
Ce rămâne în inima mea după fiecare atingere?
Ce cuvinte noi se nasc pe buze după fiecare sărut?
Ce savoare are gustul trupului tău ce-mi impregnează
cu lumină palmele?
Ce luceferi răsar în privirea ta învăluitoare?
Întrebări lasă urme de fioruri nespuse,
răspunsuri mă aşteaptă cuminţi în inima ta,
ecoul iubirii tresare permanent,
incantaţii de lumina aurie cresc în mine.

Impermanenţă

De câteva zile mâ gândesc la impermanenţa lucrurilor, a situaţiilor, a relaţiilor, practic a tot ce ne înconjoară şi a tot ce ne alcătuieşte..prietena cea mai dragă sufletului meu, Alina- Anima, cea care vă încântă inimile cu scrierile ei atât de frumoase şi de transformatoare în blogul ei "Arta feminintăţii" a suferit un accident de maşină....va sta imobilizată ceva vreme la pat, în vreme ce noi mergem prin vânt şi ne văităm de căldură...am devenit filosof cu fustă înflorată...sunt recunoscătoare lui Dumnezeu că e în viaţă şi mă rog s-o ajute să se vindece perfect şi cât de repede se poate....

Impermanenţă

Rezemată mi-e fruntea grea de gânduri
pe palmele uluite acum de aerul fierbinte,
ieri de ploaie, de frig, de ninsoare,
alaltăieri de vulcani clocotitori,
de inundaţii, de avalanşe, de secetă.

Firele de nisip ale vieţii se scurg rapid
printre degetele fine scriitoare de versuri,
acum îndrăgostite, îndulcite cu miere,
ieri ude de lacrimile tristeţii prelinse pe obraji,
alaltăieri timide mângâind petale de suflet,
răvăşind sentimentele cuvintelor de dragoste.

Ochii mei întrebători se ridică înfioraţi
spre albastru de cer, spre adânc de inimă,
căutând răspunsuri permanente în trecere de valuri.

Câteodată

Câteodată văd lumina ce te-nvăluie magic
şi-ţi aduce irizaţii de îngeri
pe chipul fericit de iubire.

Uneori îţi citesc poeziile de dragoste
în zâmbetul ce se desfată pe buzele tale
căutându-mi aroma sărutului.

Câteodată respir mirosul fraged al pielii
ce se întinde masculină sub palmele mele,
în timp ce aerul se îmbibă cu parfumul tău.

Uneori ochii mei te privesc din zbor
cu gene fluturând feminin printre flori de stele
şi lacrimi de dor picură pe obrajii înfioraţi.

Deseori simt îmbrăţişarea iubirii,
savoarea şi nectarul ei curgând încet în mine.

Din fuiorul minţii

Se nasc în minte întrebări nesfârşite,
prelungindu-se unele din altele,
fuzionând, împletindu-se;
se desfac în patru,
apoi în şi mai multe fire lungi, sucite,
toarse calm din fuiorul înalt al gândurilor.

Se învârt în minte roiuri zgomotoase,
nefăcătoare de bunătate de miere,
rotindu-se ameţitor în jurul prezenţei tale
ce a iscat furtuna întrebărilor;
liniştea senină a privirii te apără de înţepăturile
gândurilor, de semnele lor de întrebare.

Când mintea îşi varsă tainic gândurile
în inima expansionată de iubire
atunci fuiorul se opreşte din tors
şi surăsul luminează chipul fericit.

Zbor alb

Sunt încă prea mică
pentru a-mi ridica ochii
fără să clipesc spre tine;
simt rostindu-ţi numele
că sufletul mi se aşează blând
în palmele-mi deschise-
aripi albe abia crescute!

Fiinţa ta s-a născut în mine
odată cu cerul albastru
şi vântul tandru îmi aduce
miros de flori de primăvară.
Eşti dimineaţă, blândă adiere,
început de viaţă
sau cine eşti tu-
zbor alb al inimii mele?