Paradis feminin

 

Cât de frumoasă a făcut Dumnezeu,

femeia!

Catifeaua cea mai fină pare așa de aspră

față de pielea femeii,

iar zâmbetul ei umple lumea,

toată, 

de căldura fericirii paradisului.

Glasul ei blând 

poate pătrunde în cele mai reci cotloane ale suferinței

aducând alinare, 

încurajare, 

vindecare.

Inima femeii poate cuprinde spațiul fiecăruia,

purificându-l,

îmbrâțișându-l cu aleasă iubire, 

contopindu-l cu alte spații, 

întorcându-l la Dumnezeu.

Femeia este un sfânt dar pentru întreaga lume!

Intelegere!

 

Am înțeles acum farmecul paginii goale..

E în fața ta-

plină -

de toate poveștile de dragoste

pe care le-ai trăit

în vieți și vieți

și te așteaptă, virgină, 

să alegi pe care dintre ele vrei sa o scrii.

Te uiți la ea -

uluit-

de calmul, 

răbdarea,

pacea

și smerenia

cu care e pregătită să ți întimpine fiecare literă,

fiecare rând,. 

fiecare fir de tăcere a inimii.

E fascinant 

ca e suficient

ca tu sa vrei sa așterni prima silaba,

apoi,

povestea se trăiește,

iubitoare,

de la Sine 

---

Lumina

De sus, 

lumina coboară

pe chipul tău frumos, 

de zeu.

De jos,

lumina urcă în palmele tale de foc.

De pretutindeni

lumina te învăluie

ardenta și blândă,

profundă și sfioasa.

Sărutări cu lumina 

așterni pe buzele mele deschise. 

Adânc pătrunde lumina ta în mine! 

Lumina ce vine de la tine, 

prin tine,

in lumina de stele ma desface.

Lumină din lumină !

---

Pe varfuri!

Ma ridic pe varful degetelor de la picioare
sa-ti ating cu palme infiorate
frumusetea de barbat iubit.
Pasi tacuti,
in varful degetelor,
astern in drumul tau rugaciuni,
prin luminisuri si prin pesteri.

Presar cuvinte de dragoste pe varful limbii
sa-ti parfumeze aerul dinprejur
cu aroma mea de femeie iubita.
Gustul iubirii,
pe varful limbii,
promite delicioase clipe
prin asternuturi inflorate.

Pe varfuri se intrepatrund
varfuri rotunde si calde!

Liniste

E atat de liniste
in aer..
Simt ca pot auzi
cum razele de soare ating
fereastra
dincolo de care lumea tace.

E liniste multa
in aer..
Aud clipitul genelor tale ,
sunetul umezirii buzelor,
inspirul,
expirul.

Vad linistea apusului,
a ciresului inflorit,
a verdelui salciei.

E atat de liniste
in mine..
Aud cum aripile de Ingeri
ating
fereastra inimii,
in liniste!

Sensibilitate!

Am cuprins între pleoape,

cu grijă să nu le amestec culorile,

soarele ce apunea roșiatic, 

stolul negru de păsări ce se lăsau purtate de curenții aerului,

violetul pufos și tăcut al norilor,

crengile încă neinverzite ale copacilor fosnitori.

Am închis ochii

să păstrez în adâncul privirii mele

cântecul Frumuseții Dumnezeiesti!

Ecoul Ei a inflorit lacrimi

pe chipul meu de femeie,

a umplut cu sensibilitate

spațiul inimii mele, 

a presărat surâsuri

peste Sarbatoarea feminina a zilei. 

Astfel ea a devenit o clipă binecuvântată!

Rochiile Padurii!

Ai vrea sa te imbraci cu rochiile mele,
sa vezi cum iti vin?
M-a intrebat Padurea sclipind aramie
cu soarele facandu-mi cu ochiul,
din varful unui stejar.

Si asa a inceput parada modei:
fireste,
cu rochiile Primaverii-
pline de freamatul unei noi vieti-
in toate nuantele de verde ce exista-
de la verdele timid al mugurilor
la verdele cel mai indelungat al brazilor.
Au urmat rochiile Verii-
inflorate,
parfumate,
colorate,
sclipitoare de veselia razelor de soare ce imbraca totul in auriu.
Rochiile Toamnei m-au cucerit complet-
bogate,
pline de rod,
fosnitoare,
mangaiate cu liniste de ploi, pe indelete.
Rochiile Iernii mi-au asezat tihna pe suflet-
albe,
pufoase,
cu mantii de frunze ruginii acoperite de zapada,
cu petele verzi ale brazilor impodobiti cu fulgi.

Toate imi plac!
Si-mi vin atat de bine!
Nu pot alege doar una...
Acum intelegi de ce le port pe fiecare, pe rand,
in dansul cosmic al anotimpurilor?
M-a intrebat Padurea zambind in vantul toamnei.
Da, sa fi asortata!
I-am raspuns fericita,
razand cu soarele in priviri.

Zabovire

Ochii mei
adanc au zabovit
asupra privirii tale
ce scruteaza celestele inaltimi;
Buzele mele
dulce au zabovit
asupra gurii tale
ce mai mult tace;
Palmele mele
usor au zabovit
asupra pielii tale
ce se infiora mangaiata;
Talpile mele
s-au odihnit zabovind
pe urmele mari
ale pasilor tai increzatori.
Trupul meu,
inima mea,
viata mea
zabovesc
inflorind sub adierea iubirii tale!

Nu stiu..stiu..

Nu stiu daca te-am respirat
ca o boare calda,
ca un aer albastru,
savuros,
plin de prospetime!

Nu stiu daca te-am sorbit
ca pe o picatura de ploaie,
ca pe o lacrima,
dintr-o cupa aburinda,
zemoasa!

Nu stiu daca m-am trezit
deodata,
cu tine
sub pielea mea
sau te-ai infiltrat incet,
incet
ca o lumina difuza,
ce cuprinde apoi totul meu:
nasul,
gura,
gatul,
pielea,
sangele,
inima!

Stiu doar ca atunci cand pielea ta goala
se atinge de mine,
dornica,
atunci cand buzele tale pline
ma saruta bogat,
frenetic,
atunci cand respiratia ta de flori
imi freamata narile,
chematoare,
atunci stiu clar
ca eu am disparut,
m-am impletit cu tu-ul tau
si impreuna formam
tot-ul lui Dumnezeu!

E asa de simplu!

O lacrima in palma!

In causul palmei mici
s-a prelins tacuta
o lacrima;
s-a strecurat printre genele
clipind a fericire,
a traversat cu repeziciune
catifeaua obrazului
si s-a ascuns,
credea ea- nevazuta,
in palma plina de emotii,
deschisa si blanda,
a femeii.
Barbatul, atent,
centrat in mijlocul dansului,
a atins-o cu degetul ,
a intins-o apoi,
cu iubire,
linie umeda si sarata,
pe buzele ei,
pe buzele lui.
Lacrima a devenit sarut!

Sarutul a fost la inceput o lacrima sarata?


https://www.youtube.com/watch?v=sCCHd_HjRnE

Calarind printre sunete!

Ca Fat Frumos calarea
iubitul ei,
vitejeste,
cu muschi incordati,
cu pielea umeda,
cu ochii mari si negri stralucind misterios,
cu zambetul incantarii intins pe buzele-i subtiri.

Vieti intregi de luptator al luminii,
de erou al binelui,
de cuceritor al Paradisurilor
isi gaseau acum implinirea,
intelegerea,
locul ales
langa pieptul iubitei lui tresaltand de bucurie..

Sunetele gurii ei frumoase
se izbeau de geamurile insorite,
se cuibareau in draperiile de catifea,
ce prefaceau in rosu lumina soarelui,
se catarau pe peretii camerei devenita prea mica,
se asezau cuminti printre trandafirii cearsafurilor
se atingeau de urechile lui , cu infiorare..

Iubitul ei calarea printre sunete,
pe armasarii imblanziti ai pasiunii,
pe caii pur-sange ai erosului pur,
plin de transfigurare si elevat,
iubind-o
ca-n cele mai frumoase povesti de dragoste!

Poezie a Iubirii inimii mele!

Te-am ratacit, Poezie a Iubirii inimii mele,
printre cuvinte uzuale, normale, discursive,
printre obisnuintele vietii de om.

Te-am uitat, Poezie a Iubirii inimii mele,
in tavalugul clipelor de griji, zbateri si munca,
ce nu se opresc niciodata.

Te-am acoperit, Poezie a Iubirii inimii mele,
cu hrana trupului si agitatia mintii,
cu slalomul prin banal si cotidian.

Te-am parasit, Poezie a Iubirii inimii mele,
urmarind sa inving obstacole,
sa invat din greseli repetitive,
sa ma perfectionez ca om efemer.

Tu, Poezie a Iubirii inimii mele,
ai ramas tacuta in mine,
mi-ai privit din interior fuga si fricile,
ai ascultat atenta plansetul meu de femeie.
Apoi,
deodata,
ti-ai inaltat catre cer
gatul alb de lebada
printre ale vietii mele valuri.
Ai sorbit pustiul
si tusea
si stranuturile
si ai picurat pe arsita buzelor mele
nectarul tau
savuros de dulce.
Multumesc ca existi,
Poezie a Iubirii inimii mele!

Siropul de roze

Suntem petale din care
si prin care se prelinge misterios
Siropul de roze.
Fiecare are parfumul, culoarea, catifelarea proprie,
fiecare aluneca,
danseaza,
sopteste,
se dizolva,
se topeste
in felul ei,
in savoarea intregului sirop.

Unele se arunca eroic in cascada dulce,
altele isi inmoaie delicat rotunjimile feminine
in dulceata,
altele isi prelungesc sederea pe margine
pana cand vantul prielnic le va impinge in curgerea divina.

Siropul isi continua drumul de lumina lichida
savuros,
incantator,
atragator,
delicios,
chiar daca noi plutim sau nu in el
El ne hraneste trupul si sufletul,
ne parfumeaza cu paradis privirile.
Este siropul de roze care curge
de pe buzele lui Dumnezeu
si care, dupa ce indulceste toata manifestarea,
se intoarce apoi pe degetele Lui!

Pulsatie

Cand lumina s-a revarsat asupra ta
ti-ai inchis ochii catifelati;
aripi de fluture imbatat de soare au devenit pleoapele tale;
narile au inceput sa freamate respirand alt aer
si buzele frumoase s-au alaturat dansului in ritmul extazului;
te priveam fascinata,
indragostita definitiv de pulsatia vietii ce-ti umplea intreaga fiinta!

Pacea zapezii a nins alb stralucitor in sufletul meu
si m-am simtit una cu tine;
aceeasi substanta ne alcatuia trupurile,
ne unea inimile,
picura lin si savuros in profunzimile de taina ale fiintelor noastre.
Aceeasi substanta, iubirea!

Pulsatia iubirii imi oprea respiratia
si-mi acorda bataile inimii;
ritmul firesc al vietii divine ma hranea,
ma mangaia,
ma tinea in brate,
ma cuprindea,
patrundea in cele mai ascunse pliuri ale mele,
imi soptea alese cuvinte de dragoste,
imi stergea lacrimile de pe fata,
ma limpezea,
ma umplea de lumina si ma golea de intuneric,
imi zambea
si ma facea sa zambesc a preaplin!

8 ani de poeziaiubirii!!!!!!!!

Astazi, de ziua Poetului, de ziua lui Mihai Eminescu, blogul meu de poezii implineste 8 ani!
La multi ani de poezie inspirata, hrana si mangaiere de suflet!
Ce-i drept in ultima vreme, aruncata in mrejele vietii, am intrat tot mai rar in taramul meu de poezie a inimii indragostite etern, dar de fiecare data aceasta mi-a produs o mare bucurie, o adevarata sarbatoare!
Poezii am scris, in inima mea, in rastimpuri, dar nu am reusit sa le mai transcriu aici, in cuvintele poezieiiubirii.

La multi ani iubitul meu Poet!!!!!!

Danseaza slovele tale duios in fiinta mea de femeie!

Da, intra!

Ai batut la usa inimii mele toata viata.
Am tresarit,
te-am auzit si ti-am deschis.
Ai patruns cu toata maretia ta in spatiul tainic al fiintei mele,
stralucind-o;
am deschis usa pentru fiecare barbat in care intrezaream prezenta ta;
uneori era doar o parere,
o amagire,
o secunda de iubire omeneasca.
Alteori te revarsai asupra mea cu o iubire nesfarsita,
ce desfacea timpul in fasii de eternitate.
Atunci ochii sufletului meu se umpleau de lacrimile regasirii.

Da, intra!
striga inima mea auzindu-ti chemarea.
Da, intra!
zambea gura mea intorcandu-ti sarutul.
Da, intra!
canta trupul unduindu-si mangaierea..

Ai batut la usa inmii mele toata viata.
Poate ca intr-o zi ea va fi asa de deschisa
incat vei putea intra fara sa bati intr-o usa-
-ca la tine acasa-
si te vei instala confortabil si definitv
in camara mea cea de taina!

Eminescu...

De ziua Poetului si implicit a poeziei mi-e dor de Eminescu, mi-e dor de parfumul lui de tei, de forta versurilor lui, de romantismul, acuratetea si patriotismul adevarat ce transpar dincolo de cuvintele eminesciene; mi-e dor de glasul bland moldovenesc si de izbucnirea plina de patos a rimelor lui. Ma simt mult mai bogata citindu-l pe Eminescu! Luceafarul lui imi ghideaza drumul in lumea de iubire eterna a poeziei!
Te imbratisez peste timp, dragul meu, Emin!

https://identitatea.ro/poeziile-nestiute-ale-lui-mihai-eminescu/

Poezia iernii

S-a îmbrăcat în hainele iernii şi marea;

nisipul s-a albit de atingerea rece,

scoicile s-au ascuns sub catifeaua zăpezii.

Se aude, printre colinde şi ţipăt de valuri,

tăcerea sfântă a fulgilor ce curg din aripi de îngeri.
Vantul isi sufla cu patos simfonia,
rascoleste zapada,
ingheata mainile oamenilor si zambetele pe chip.
Albul bogat al iernii aduce bucurie copiilor,
strigatele lor acopera scartaitul saniilor prin nameti
si lupta lopetilor fauritoare de drumuri.
Ce poezie de alb!
Totul e nemiscat, rece, alb.
Din cer curge fara oprire iarna!

Cuvintele iubirii

Cuvantul este ca vantul
mangaie,
alina,
vindeca,
iarta,
parfumeaza,
impulsioneaza!

Cuvantul este ca vantul
aspreste,
rascoleste,
netezeste,
rotunjeste,
hraneste!

Cuvantul este ca vantul
purifica,
inlatura praful uitarii,
danseaza cu petale de flori primavara,
cu miros de cirese coapte vara,
cu ruginiu de frunze toamna
si cu fulgi de zapada iarna.

Cu vantul iubirii alearga spre mine cuvintele tale indragostite!

Ma topesc printre cuvintele iubirii,
curg fluida spre tine,
picur cuvinte in soaptele inimii!

Astazi, Tu!

Astazi, Tu ai coborat lumina peste mine,
m-ai mangaiat cu ea pe pleoape si pe fiecare fir de par
ce se lipise ud de chipul fericit.

Da, Te uitasem din nou.
Ochii mei acoperiti de intunericul obisnuitului
nu-Ti mai puteau vedea stralucirea dincolo de vesminte.
Te-ai imbracat in multe si felurite haine
doar, doar Te voi putea recunoaste.
Te-ai ascuns tacut si misterios intr-o multime de trupuri
doar, doar ma voi indragosti de Tine.
Mi-ai soptit mii de cuvinte de iubire vesnica
doar, doar iti voi putea recunoaste chemarea.

Eu, Te vedeam,
Te recunosteam,
ma indragosteam de Tine
mereu si mereu,
apoi Te uitam iarasi,
lipindu-mi privirea si inima de vesminte, de trupuri, de soapte.
Te-am gasit, te-am pierdut si te-am regasit in toate vietile,
ma invart in jurul centrului Tau de lumina in toate secundele,
mai aproape, mai departe si mai aproape.
Nu pot trai fara Tine!
Esti pamantul, apa, focul, aerul si eterul meu,
esti prezent in fiecare lacrima,
in fiecare zbatere,
imi zambesti de peste tot,
faci dragoste cu mine in fiecare clipa.
Esti sensul meu de a fi femeie si de a Te iubi!

Astazi, Tu ai suflat peste inima mea foc,
auriu, vertical, incandescent,
penetrandu-mi fiecare celula, fiecare gand, fiecare amintire
cu iubirea Ta!

Ajuta-ma sa nu Te mai ratacesc iarasi!