Sensibilitate!

Am cuprins între pleoape,

cu grijă să nu le amestec culorile,

soarele ce apunea roșiatic, 

stolul negru de păsări ce se lăsau purtate de curenții aerului,

violetul pufos și tăcut al norilor,

crengile încă neinverzite ale copacilor fosnitori.

Am închis ochii

să păstrez în adâncul privirii mele

cântecul Frumuseții Dumnezeiesti!

Ecoul Ei a inflorit lacrimi

pe chipul meu de femeie,

a umplut cu sensibilitate

spațiul inimii mele, 

a presărat surâsuri

peste Sarbatoarea feminina a zilei. 

Astfel ea a devenit o clipă binecuvântată!