Astăzi e ziua Poetului nemuritor, astăzi e şi ziua când acest tărâm de poezie a iubirii împlineşte 4 anişori. Sufletul meu picură câteva cuvinte de dor în amintirea lui Eminescu!
Copaci desfrunziţi îi caută paşii pierduţi pe aleile vremurilor,
flori de tei încă neînflorite îi aşteaptă sfioase atingerea,
inimi îndrăgostite îi rostesc etern versurile de dor,
cu romantism ne plouă Eminescu pe cuvinte!
Timpurile nu s-au îmbunătăţit prea mult,
aceleaşi moravuri vedem la unii semeni,
jurnaliştii nu mai respiră demult adevărul,
e nevoie de impulsul unui nou Eminescu.
Scrisorile aşteaptă mari fapte eroice să se petreacă,
Luceafărului îi e dor din nou de Cătălina,
codrii de aramă foşnesc neînzăpeziţi în ianuarie,
punctul originar resoarbe totul într-un singură silabă.
Nu mai e nimic de spus fără glasul lui frânt de duşmani prea devreme,
Eminescu continuă să-şi fluture coama printre stele,
noi am rămas pe Pământ să ne hrănim cu ale lui poeme
şi să visăm că au apus deja vremurile cele rele.
Eu îmi împodobesc inima cu poemele lui sublime!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu