De ce să mă iubesc?!

Astăzi, de ziua Femeii, am primit un dar minunat pe care vreau să-l împărtăşesc cu voi, toate femeile, care treceţi pe aici pentru a savura cu inimile deschise poezia iubirii ce trece prin inima mea. Este un dar subtil, o învăţătură sau mai bine zis o temă de făcut şi anume aceea de a învăţa să mă iubesc pe mine însămi, de a învăţa să accept femeia care sunt, cu toate  "uitucelile, boacănele şi răsfăţurile" pe care le fac, de a învăţa să-mi accept şi să-mi iubesc feminitatea, cu tot ceea ce implică ea şi bune şi rele! Aşa că de astăzi încep o nouă "relaţie de iubire"- cu mine însămi! Nu ştiu cum o să mă descurc (de-a dreptul cred că o să fie cea mai grea şi dificilă relaţie ) căci va fi necesar să mă port cu mine aşa cum îmi doresc să se poarte iubitul meu, bărbatul care mă iubeşte (probabil că acum voi înţelege şi ce eforturi uriaşe face el pentru ca eu să fiu mereu fericită şi mulţumită). Şi pentru că primul lucru pe lista- " Cum îţi arăţi iubirea faţă de mine" este să-mi scrie şi să-mi spună că mă iubeşte  îmi voi scrie acum, eu, mie însămi, femeii care mă aflu, o poezie de dragoste.

De ce să mă iubesc?!

Iubesc la tine, femeie ce sunt,
felul în care te aprinzi
şi forţa cu care arzi
cotropind totul în jur
şi scânteile care-ţi ies din priviri
şi săgeţile printre care abia reuşesc să fac slalom
şi acele
şi înţepăturile cuvintelor
şi lacrimile fierbinţi!


Iubesc la tine, femeie ce sunt,
suişurile şi coborâşurile,
oboseala,
zăpada roşie,
nervii, graba,
patima,
sensibilitatea
şi fragilitatea.


Iubesc la tine, femeie ce sunt,
felul în care savurezi hrana
şi gusturile bogate
şi sunetele de plăcere culinară
şi verdele nelipsit din orice mâncare
şi mierea din bucate
şi linsul degetelor!

Iubesc la tine, femeie ce sunt,
felul în care râzi,
zâmbetul misterios,
căldura privirii
şi veselia,
suava atingere a mâinilor fine
("Ce mâini uşoare aveţi , doamna doctor"),
şi simţul umorului uitat prin sertare.

Iubesc la tine, femeie ce sunt,
felul în care îmbrăţişezi oamenii,
dezgheţul, topirea
şi florile în care-ţi scufunzi nasul
şi culorile intense,
drăgălăşenia
şi inocenţa
şi ochii mari, cuprinzători
şi curiozitatea vie!

Iubesc la tine, femeie ce sunt,
felul în care te întinzi prin aşternuturi,
pasionalitatea,
curgerea lină a mişcărilor,
romantismul
şi idealismul
şi capul în nori
şi picioarele pe pământ!

Iubesc la tine, femeie ce sunt,
felul în care-ţi doreşti perfecţiunea,
transformarea
şi dorul de lumină
şi ascultarea chemării divine
şi aplecarea capului
şi rugăciunea
şi poezia!

Oare acum vezi câte motive am să te iubesc?

Cu această poezie dedicată mie însămi am făcut primul pas în relaţia de iubire cu mine, de aprofundare a autodescoperirii şi autocunoaşterii. Acesta a fost darul pe care l-am primit astăzi şi pe care vi-l dăruiesc şi vouă spre analizare şi aplicare-acela de a înţelege că pentru a fi Femeie este necesar să mă iubesc pe mine însămi cu slăbiciuni şi realizări, cu ...de toate. Următorii paşi se vor dezvălui pe parcurs, pe măsură ce acest proces se va derula.Vă şi mă îmbrăţişez în inimă de La mulţi ani plini de feminitate copleşitoare şi extatică!!!


La multi ani - Voua,dragele noastre, cele care ne luminati viata!